Basic HTML Version
Huss ¸si Ieronim
95
de c˘atre du¸smani ¸si de c˘atre martori mincino¸si, care într-o zi vor da
socoteal˘a de în¸sel˘atoriile lor înaintea Dumnezeului cel mare pe care
nu-L poate am˘agi nimeni“ (Bonnechose, vol. 2, p. 151).
În autoacuzarea adus˘a pentru lep˘adarea adev˘arului, Ieronim a
continuat: „Dintre toate p˘acatele pe care le-am s˘avâr¸sit din tinere¸tea
mea, nici unul nu-mi apas˘a atât de greu sufletul ¸si nu-mi produce
atâtea remu¸sc˘ari amare ca acela pe care l-am s˘avâr¸sit în acest loc
fatal, când am fost de acord cu sentin¸ta nelegiuit˘a dat˘a împotriva lui
Wycliffe ¸si împotriva sfântului martir Jan Huss, st˘apânul ¸si prietenul
meu. Da, îl m˘arturisesc din toat˘a inima ¸si declar cu groaz˘a c˘a m-am
lep˘adat în mod ru¸sinos atunci când, de teama mor¸tii, am condam-
nat înv˘a¸t˘aturile lor. De aceea rog pe Dumnezeul cel Atotputernic
s˘a Se îndure, s˘a-mi ierte p˘acatele ¸si în mod deosebit pe acesta, cel
mai odios dintre toate“. ¸Si ar˘atând c˘atre judec˘atori, a spus cu ho-
t˘arâre: „A¸ti condamnat pe Wycliffe ¸si pe Jan Huss nu pentru c˘a au
zdruncinat înv˘a¸t˘atura bisericii, ci doar pentru c˘a au condamnat cu
t˘arie mâr¸s˘aviile clerului — pompa lor, mândria lor ¸si toate viciile
prela¸tilor ¸si ale preo¸tilor. Lucr˘arile pe care ei le-au sus¸tinut ¸si care
sunt de necontestat, le socotesc ¸si le declar ca ¸si ei“.
[114]
Cuvintele i-au fost întrerupte. Prela¸tii, tremurând de mânie, au
strigat: „Ce nevoie mai este de alt˘a dovad˘a? Îl vedem cu ochii no¸stri
pe cel mai înc˘ap˘a¸tânat dintre eretici!“
Neintimidat de furtun˘a, Ieronim a exclamat: „Ce, crede¸ti c˘a mi-
e team˘a de moarte? M-a¸ti ¸tinut un an întreg în temni¸ta cea mai
îngrozitoare, mai teribil˘a decât îns˘a¸si moartea. M-a¸ti torturat cu mai
mult˘a cruzime decât pe un turc, pe un evreu sau pe un p˘agân, iar
carnea mi s-a dezlipit de vie de pe oasele mele; ¸si cu toate acestea nu
m˘a plâng, c˘aci v˘aic˘arelile vin rareori de la un om de inim˘a ¸si spirit,
dar nu mai pot face nimic decât s˘a-mi exprime uimirea în fa¸ta unei
astfel de barbarii fa¸t˘a de un cre¸stin.“ (
Idem
, vol. 2, p. 151- 153)
Din nou a izbucnit furtuna mâniei, iar Ieronim a fost dus în grab˘a
înapoi la închisoare. Cu toate acestea, în adunare au fost unii asupra
c˘arora cuvintele lui au f˘acut o impresie adânc˘a ¸si care doreau s˘a-i
scape via¸ta. A fost vizitat de c˘atre demnitarii bisericii ¸si îndemnat
s˘a se supun˘a conciliului. I-au fost prezentate perspectivele cele mai
str˘alucite ca r˘asplat˘a pentru renun¸tarea la împotrivirea fa¸t˘a de Roma.
Dar, ca ¸si Domnul s˘au atunci când I s-a oferit slava lumii, Ieronim a
r˘amas statornic.