Basic HTML Version
Capitolul 30 — Învierea Domnului Hristos
Ucenicii s-au odihnit în Sabat, îndurera¸ti de moartea Domnului
lor, în timp ce Isus, Împ˘aratul slavei, z˘acea în mormânt. Pe înserate,
au fost adu¸si solda¸ti, s˘a p˘azeasc˘a locul de odihn˘a al Mântuitorului,
în timp ce îngeri nev˘azu¸ti zburau deasupra acelui loc sacru. Noaptea
trecea încet ¸si, pe când era înc˘a întuneric, îngerii care vegheau au
¸stiut c˘a aproape sosise timpul pentru eliberarea Fiului scump al lui
Dumnezeu, Comandantul lor iubit. În timp ce a¸steptau cu cea mai
profund˘a emo¸tie ceasul triumfului S˘au, un înger puternic a venit
zburând iute din cer. Fa¸ta îi era ca fulgerul, iar hainele albe ca
z˘apada. Lumina lui risipea întunericul din cale ¸si i-a f˘acut pe îngerii
cei r˘ai, care ceruser˘a triumf˘atori trupul lui Isus, s˘a fug˘a cu groaz˘a
de str˘alucirea ¸si slava lui. Unul din îngerii care fuseser˘a martori la
umilirea Domnului Hristos, ¸si care veghea la locul Lui de odihn˘a,
s-a al˘aturat îngerului din cer ¸si au coborât împreun˘a la mormânt. La
apropierea lor, p˘amântul s-a cutremurat ¸si s-a zguduit ¸si a fost un
mare cutremur.
Garda roman˘a a fost cuprins˘a de groaz˘a. Unde era acum puterea
lor de a re¸tine trupul lui Isus? Ei nu se mai gândeau în acele momente
la datoria lor sau la ucenicii care L-ar fi putut fura. Lumina îngerilor
str˘alucea mai tare ca soarele, iar solda¸tii romani au c˘azut la p˘amânt
[231]
ca mor¸ti. Unul din îngeri a apucat piatra cea mare, a rostogolit-o la
o parte din fa¸ta intr˘arii mormântului ¸si s-a a¸sezat pe ea. Cel˘alalt a
intrat în mormânt ¸si a dezlegat ¸stergarul de pe capul lui Isus.
„Tat ˘al T˘au Te cheam˘a“
Îngerul din cer a strigat apoi cu o voce care a f˘acut s˘a se cutre-
mure p˘amântul: „Fiul lui Dumnezeu, Tat˘al T˘au Te cheam˘a! Vino
afar˘a!“ Moartea nu-L mai putea ¸tine în st˘apânirea ei. Domnul Isus
a înviat biruitor din mor¸ti. Oastea cereasc˘a privea scena cu uimire
solemn˘a. Cum a ie¸sit Isus din mormânt, acei îngeri str˘alucitori s-au
177