Basic HTML Version
178
Istoria Mântuirii
aruncat cu fa¸ta la p˘amânt ca s˘a I se închine ¸si L-au întâmpinat cu
cânt˘ari de biruin¸t˘a.
Îngerii lui Satana fuseser˘a constrân¸si s˘a fug˘a dinaintea luminii
str˘alucitoare ¸si p˘atrunz˘atoare a îngerilor cere¸sti ¸si s-au plâns cu
am˘ar˘aciune împ˘aratului lor c˘a prada le-a fost luat˘a cu violen¸t˘a, iar
Acela pe care Îl urau atât de mult a înviat din mor¸ti. Satana ¸si
o¸stirea lui jubilaser˘a c˘a puterea lor asupra omului c˘azut Îl f˘acuse
pe Domnul vie¸tii s˘a fie pus în mormânt; dar triumful lor diavolesc
a fost scurt deoarece, când a ie¸sit Isus din închisoarea Lui ca un
biruitor maiestuos, Satana a ¸stiut c˘a dup˘a o vreme el însu¸si va trebui
s˘a moar˘a, iar împ˘ar˘a¸tia Îi va fi dat˘a Aceluia c˘aruia Îi apar¸tinea de
drept. El s-a tânguit ¸si s-a înfuriat c˘a, în ciuda tuturor eforturilor lui,
Isus nu fusese înfrânt, ci deschisese o cale de salvare pentru om, ¸si
oricine dorea putea s˘a mearg˘a pe ea ¸si s˘a fie mântuit.
Îngerii cei r˘ai împreun˘a cu comandantul lor au ¸tinut sfat ca s˘a
vad˘a cum ar putea totu¸si lucra împotriva guvern˘arii lui Dumnezeu.
Satana le-a poruncit slujitorilor lui s˘a mearg˘a la preo¸tii cei mai de
seam˘a ¸si la b˘atrâni. El a spus: „Am avut succes în¸selându-i, orbindu-
[232]
le ochii ¸si împietrindu-le inimile împotriva lui Isus. I-am f˘acut s˘a
cread˘a c˘a El era un impostor. Garda roman˘a va duce vestea nesuferit˘a
c˘a Hristos a înviat. Noi i-am f˘acut pe preo¸ti ¸si pe b˘atrâni s˘a-L urasc˘a
pe Isus ¸si s˘a-L omoare. Acum pune¸ti-le în fa¸t˘a gândul c˘a, dac˘a se va
afla c˘a Isus este viu, ei vor fi omorâ¸ti cu pietre de popor pentru c˘a au
dat la moarte un om nevinovat.“
Raportul g˘arzii romane
Când oastea îngerilor cere¸sti s-a dep˘artat de la mormânt, iar
lumina ¸si slava au trecut, solda¸tii romani au îndr˘aznit s˘a-¸si ridice
capul ¸si s˘a priveasc˘a în jur. Au fost ului¸ti când au v˘azut c˘a piatra
cea mare fusese rostogolit˘a de la intrarea mormântului ¸si c˘a trupul
lui Isus nu mai era acolo. S-au gr˘abit spre cetate ca s˘a dea de ¸stire
preo¸tilor ¸si b˘atrânilor ce v˘azuser˘a. Când acei criminali au ascultat
raportul minunat, toate fe¸tele au îng˘albenit. I-a cuprins groaza la
gândul celor ce f˘acuser˘a. Dac˘a raportul era corect, ei erau pierdu¸ti.
Pentru o vreme au stat în t˘acere, privind unii la al¸tii, ne¸stiind ce s˘a
fac˘a sau s˘a spun˘a. S˘a accepte raportul ar însemna s˘a se condamne
pe ei în¸si¸si. S-au dus la o parte s˘a se consulte cu privire la ce trebuia