Basic HTML Version
Capitolul 61 — Eliberarea sfin¸tilor
Dumnezeu a ales s˘a- ¸Si salveze poporul la miezul nop¸tii. În timp
ce oamenii nelegiui¸ti îi ridiculizau, deodat˘a a ap˘arut soarele, în toat˘a
str˘alucirea lui, iar luna a stat pe loc. Cei r˘ai priveau scena cu uimire,
în timp ce sfin¸tii vedeau cu o bucurie solemn˘a dovezile eliber˘arii lor.
Semne ¸si minuni se desf˘a¸surau în rapid˘a succesiune. Totul p˘area ie¸sit
din cursul normal. Râurile au încetat s˘a mai curg˘a. Nori întuneca¸ti
¸si grei se în˘al¸tau ¸si se ciocneau unii de al¸tii. Exista, îns˘a, un loc
senin de slav˘a plin˘a de pace, de unde venea glasul lui Dumnezeu ca
multe ape, zguduind cerurile ¸si p˘amântul. A fost un mare cutremur
de p˘amânt. Mormintele s-au deschis, iar cei care muriser˘a în credin¸ta
soliei îngerului al treilea ¸si p˘azind Sabatul au ie¸sit din paturile lor de
¸t˘arân˘a, prosl˘avi¸ti, ca s˘a aud˘a leg˘amântul de pace pe care avea s˘a-l
fac˘a Dumnezeu cu cei care au p˘azit Legea Lui.
Cerul se deschidea ¸si se închidea, fiind în agita¸tie. Mun¸tii se
zguduiau ca papura în vânt ¸si aruncau stânci col¸turoase peste tot în
jur. Marea fierbea ca o oal˘a ¸si arunca pe uscat bolovani. Când Dum-
nezeu a anun¸tat ziua ¸si ceasul venirii lui Isus ¸si a rostit leg˘amântul
ve¸snic cu poporul S˘au, spunea o propozi¸tie ¸si apoi a¸stepta, în timp
ce cuvintele se rostogoleau peste tot p˘amântul. Israelul lui Dumne-
[410]
zeu st˘atea în picioare cu ochii a¸tinti¸ti în sus, ascultând cuvintele ce
veneau din gura lui Iehova ¸si se rostogoleau pe p˘amânt ca bubuitu-
rile celui mai tare tunet. Era grozav de solemn. La sfâr¸situl fiec˘arei
propozi¸tii, sfin¸tii strigau: „Slav˘a! Aleluia!“ Fe¸tele le erau luminate
de slava lui Dumnezeu, ca fa¸ta lui Moise când a coborât de pe Sinai.
Din cauza aceasta, cei r˘ai nu puteau privi la ei. Când a fost rostit˘a
binecuvântarea ve¸snic˘a asupra celor care L-au onorat pe Dumnezeu
p˘azind Sabatul Lui sfânt, s-a auzit un puternic strig˘at de biruin¸t˘a
asupra fiarei ¸si asupra icoanei ei.
Apoi a început jubileul, când ¸tara trebuia s˘a se odihneasc˘a. L-
am v˘azut pe sclavul evlavios ridicându-se în biruin¸t˘a ¸si triumf, ¸si
scuturându-¸si lan¸turile ce-l legaser˘a, în timp ce st˘apânul lui r˘au
312