Basic HTML Version
Eliberarea sfin¸tilor
313
era confuz, ne¸stiind ce s˘a fac˘a, întrucât cei r˘ai nu puteau în¸telege
cuvintele rostite de glasul lui Dumnezeu.
A doua venire a lui Hristos
Îndat˘a dup˘a aceea a ap˘arut marele nor alb pe care st˘atea Fiul
omului. La început, când a ap˘arut în dep˘artare, acest nor p˘area foarte
mic. Îngerul a spus c˘a era semnul Fiului omului. Pe m˘asur˘a ce
se apropia de p˘amânt, noi am putut vedea slava ¸si maiestatea f˘ar˘a
seam˘an a lui Isus, care venea s˘a biruie. Îl înso¸tea o suit˘a de îngeri
sfin¸ti, cu cununi str˘alucitoare pe cap.
Nici o limb˘a nu poate descrie slava acelei priveli¸sti. Norul viu al
maiest˘a¸tii ¸si slavei neîntrecute se apropia, iar noi puteam vedea clar
persoana minunat˘a a lui Isus. El nu purta o cunun˘a de spini, ci pe
frunte avea o coroan˘a de slav˘a. Pe haina ¸si pe coapsa Lui era scris un
nume: Împ˘aratul împ˘ara¸tilor ¸si Domnul domnilor. Înf˘a¸ti¸sarea Îi era
[411]
str˘alucitoare ca soarele la amiaz˘a. Ochii Lui erau ca o flac˘ar˘a de foc,
iar picioarele p˘areau ca arama fin˘a. Vocea Lui suna ca multe instru-
mente muzicale. P˘amântul se cutremura înaintea Lui, cerul se d˘adea
la o parte ca un sul care se strânge, fiecare munte ¸si fiecare insul˘a
se mutau din locul lor. „Împ˘ara¸tii p˘amântului, domnitorii, c˘apitanii
o¸stirilor, cei boga¸ti ¸si cei puternici, to¸ti robii ¸si to¸ti oamenii slobozi
s-au ascuns în pe¸steri ¸si în stâncile mun¸tilor. ¸Si ziceau mun¸tilor ¸si
stâncilor: «C˘ade¸ti peste noi ¸si ascunde¸ti-ne de fa¸ta Celui ce ¸sade pe
scaunul de domnie ¸si de mânia Mielului.»“
Apocalipsa 6, 15-17
.
Cei care cu pu¸tin timp înainte voiau s˘a-i nimiceasc˘a pe copiii
credincio¸si ai lui Dumnezeu de pe p˘amânt vedeau acum slava Sa
odihnindu-se asupra sfin¸tilor. În groaza lor, auzeau vocile acestora
spunând în tonuri voioase: „Iat˘a, Acesta este Dumnezeul nostru, în
care aveam încredere c˘a ne va mântui.“
Isaia 25, 9
.
Prima înviere
Când Fiul lui Dumnezeu i-a chemat afar˘a pe sfin¸tii adormi¸ti,
p˘amântul s-a zguduit cu putere. Ei au r˘aspuns chem˘arii ¸si au ie¸sit
îmbr˘aca¸ti cu nemurire sl˘avit˘a, strigând: „Biruin¸t˘a, biruin¸t˘a asupra
mor¸tii ¸si a mormântului! O, moarte, unde î¸ti este boldul? O, mormânt,
unde î¸ti este biruin¸ta?“ ( Vezi
1 Corinteni 15, 55
. ) Apoi, sfin¸tii vii,