Basic HTML Version
Capitolul 65 — R˘asplata ca motiva¸tie a slujirii
Mântuitorul a spus în mod repetat: „Mul¸ti dintre cei dintâi vor fi
cei din urm˘a ¸si mul¸ti dintre cei din urm˘a vor fi cei dintâi.“ Isus ¸Si-ar
dori ca cei angaja¸ti în lucrarea Sa s˘a nu fie dornici de r˘asplat˘a sau s˘a
considere c˘a trebuie s˘a primeasc˘a vreo recompens˘a pentru tot ce fac.
Domnul vrea ca gândurile noastre s˘a se îndrepte într-o alt˘a direc¸tie,
c˘aci El nu se uit˘a la ce se uit˘a omul. El nu judec˘a dup˘a înf˘a¸ti¸sare, ci
îl pre¸tuie¸ste pe om dup˘a sinceritatea inimii.
Cei care manifest˘a în slujire spiritul lor adev˘arat de sacrificiu ¸si
de umilin¸t˘a de sine sunt cei care vor fi cei dintâi. Lucr˘atorii care au
fost angaja¸ti primii în vie îi reprezint˘a pe cei caracteriza¸ti de spiritul
de invidie ¸si de îndrept˘a¸tire de sine ¸si care pretind ca pentru slujirea
lor s˘a fie trata¸ti preferen¸tial. Gospodarul i-a spus celui care i-a pus
la îndoial˘a dreptul de a le oferi celorlal¸ti mai mult: „Prietene, ¸tie
nu-¸ti fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Eu am
împlinit partea mea din în¸telegere.“
Într-un sens secundar, cu to¸tii ar trebui s˘a avem considera¸tie
fa¸t˘a de r˘asplat˘a. Dar, de¸si pre¸tuim f˘ag˘aduin¸ta binecuvânt˘arii, ar
trebui s˘a avem încredere absolut˘a în Isus Hristos, crezând c˘a El va
ac¸tiona corect ¸si ne va da r˘asplata potrivit cu faptele noastre. Darul
lui Dumnezeu este via¸ta ve¸snic˘a, dar Isus vrea s˘a nu fim atât de
preocupa¸ti de r˘asplat˘a, ci de împlinirea voin¸tei lui Dumnezeu, pentru
c˘a a¸sa e corect, indiferent de câ¸stig.
Pavel avea în vedere cununa vie¸tii, pe care urma s˘a o primeasc˘a,
¸si considera c˘a nu numai el o va primi, ci to¸ti cei care iubesc venirea
[340]
lui Isus. Biruin¸ta ob¸tinut˘a prin credin¸ta în Isus Hristos f˘acea ca
aceast˘a coroan˘a s˘a fie atât de dorit˘a. Pavel îl l˘auda mereu pe Isus.
Orice act de mândrire cu talan¸tii ¸si cu biruin¸ta prin propriile puteri
este nepotrivit. „în¸teleptul s˘a nu se laude cu în¸telepciunea lui, cel
tare s˘a nu se laude cu t˘aria lui, bogatul s˘a nu se laude cu bog˘a¸tia lui.
Ci cel ce se laud˘a, s˘a se laude c˘a are pricepere ¸si c˘a M˘a cunoa¸ste,
c˘a ¸stie c˘a Eu sunt Domnul, care fac mil˘a, judecat˘a ¸si dreptate pe
p˘amânt! C˘aci în acestea g˘asesc pl˘acere Eu, zice Domnul.“
308