Page 313 - Sfaturi privind administrarea cre

Basic HTML Version

R˘asplata ca motiva¸tie a slujirii
309
Cei care vor primi cea mai mare r˘asplat˘a vor fi cei care au îmbinat
activitatea ¸si zelul lor cu mila ¸si blânde¸tea fa¸t˘a de s˘armani, orfani,
n˘ap˘astui¸ti ¸si nenoroci¸ti. Dar cei care trec pe partea cealalt˘a, care sunt
prea ocupa¸ti ca s˘a le acorde aten¸tie celor r˘ascump˘ara¸ti prin sângele
lui Hristos ¸si care sunt preocupa¸ti de lucrurile mari vor fi cei din
urm˘a ¸si cei mai mici.
Faptele dezv˘aluie adev˘aratul caracter al oamenilor. Sunt printre
noi persoane caracterizate de un spirit smerit ¸si umil, de spiritul lui
Hristos, care fac multe lucruri mici pentru a-i ajuta pe cei din jurul
lor ¸si consider˘a totu¸si c˘a nu au f˘acut nimic. În final, vor fi uimi¸ti s˘a
afle c˘a Hristos a observat vorba bun˘a rostit˘a fa¸t˘a de cel descurajat ¸si
a ¸tinut seama de darul cel mai neînsemnat oferit pentru cei s˘araci,
prin sacrificiu de sine. Domnul cerceteaz˘a duhul ¸si r˘aspl˘ate¸ste în
consecin¸t˘a, iar dragostea curat˘a, umil˘a ¸si copil˘areasc˘a face ca darul
s˘a fie pre¸tios în ochii S˘ai.—
The Review and Herald, 3 iulie, 1894
.
Un dar, nu un drept
Petru a zis: „lat˘a c˘a noi am l˘asat tot ¸si Te-am urmat; ce r˘asplat˘a
vom avea?“ Aceast˘a întrebare ar˘ata c˘a Petru se gândea c˘a o anumit˘a
[341]
lucrare din partea apostolilor ar merita o anumit˘a r˘asplat˘a. Uceni-
cii manifestau un spirit de mul¸tumire ¸si de în˘al¸tare de sine ¸si se
comparau între ei. Dac˘a vreunul gre¸sea în mod vizibil, ceilal¸ti se
considerau superiori. Isus a v˘azut c˘a spiritul care îi anima trebuia
înl˘aturat. Isus cuno¸stea inima oamenilor ¸si a observat tendin¸ta lor
spre egoism în între ba rea: „Ce r˘asplat˘a vom avea?“ El trebuia s˘a
îndrepte acest r˘au înainte s˘a ia propor¸tii uria¸se.
Ucenicii se aflau în pericolul de a pierde din vedere adev˘aratele
principii ale Evangheliei. Prin intermediul acestei parabole [a lu-
cr˘atorilor chema¸ti s˘a lucreze în vie], Isus i-a înv˘a¸tat c˘a r˘asplata nu
este în func¸tie de fapte, ca s˘a nu se laude nimeni, ci e oferit˘a prin
har. Muncitorul chemat în vie la începutul zilei ¸si-a primit r˘asplata
în harul ce i-a fost ar˘atat. Dar cel care a venit la ultima chemare a
primit acela¸si har ca ¸si cel dintâi. Lucrarea s-a datorat în întregime
harului ¸si nimeni nu avea cu ce s˘a se laude fa¸t˘a de ceilal¸ti. Nu era
niciun motiv s˘a î¸si poarte du¸sm˘anie unul altuia. Niciunul nu fusese
tratat altfel decât ceilal¸ti ¸si nimeni nu putea s˘a pretind˘a c˘a avea drep-