Basic HTML Version
288
Scrieri timpurii
nepieritoare. Sfin¸tii afla¸ti deja în via¸t˘a sunt preschimba¸ti într-o clip˘a
într-o clipeal˘a din ochi, ¸si ridica¸ti împreun˘a cu cei învia¸ti pentru
a-L întâmpina pe Domnul lor în v˘azduh. O, ce revedere glorioas˘a!
Prieteni pe care moartea îi separase erau uni¸ti, pentru a nu se mai
desp˘ar¸ti vreodat˘a.
De fiecare parte a carului de nor erau aripi, iar sub acesta erau
ro¸ti vii; iar când carul se în˘al¸t˘a, ro¸tile strigar˘a „Sfânt“ ¸si, mi¸scându-
se, aripile strigar˘a „Sfânt“, iar suita de îngeri sfin¸ti din jurul carului
[288]
strigar˘a: „Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeu cel Atotputer-
nic!“ ¸Si sfin¸tii din nor strigar˘a: „Slav˘a! Aleluia!“ ¸Si carul se în˘al¸t˘a
c˘atre Cetatea cea Sfânt˘a. Înainte de a intra în cetate, sfin¸tii au fost
aranja¸ti într-un careu perfect, avându-L pe Isus în mijloc. Capul ¸si
umerii S˘ai îi dep˘a¸seau ca în˘al¸time pe sfin¸ti ¸si pe îngeri. Silueta Sa
maiestuoas˘a ¸si înf˘a¸ti¸sarea-I încânt˘atoare puteau fi v˘azute de c˘atre
to¸ti cei care formau careul.