Basic HTML Version
Caracterul lui Ioan
43
stânga Mea nu atârn˘a de Mine s-o dau, ci este p˘astrat˘a pentru aceia
pentru care a fost preg˘atit˘a»“ Idem 42-45.
Mustrarea mândriei ¸si ambi¸tiei
Isus cuno¸stea motivele care determinau aceast˘a cerere ¸si, de
aceea, a mustrat mândria ¸si ambi¸tia acestor doi ucenici: „ ¸Sti¸ti c˘a
domnitorii neamurilor domnesc peste ele ¸si mai marii lor le porun-
cesc cu st˘apânire. Intre voi s˘a nu fie a¸sa. Ci oricare va vrea s˘a fie
mare între voi, s˘a fie slujitorul vostru; ¸si oricare va vrea s˘a fie cel
dintâi între voi, s˘a v˘a fie rob. Pentru c˘a nici Fiul omului n-a venit s˘a
I Se slujeasc˘a; ci El s˘a slujeasc˘a ¸si s˘a- ¸Si dea via¸ta ca r˘ascump˘arare
pentru mul¸ti“ Idem 42-45.
Alt˘adat˘a, Hristos trimise ni¸ste soli înaintea Lui într-un sat de
[58]
samariteni, rugind pe s˘ateni s˘a preg˘ateasc˘a ceva pentru odihna Sa ¸si
a ucenicilor S˘ai. Dar când Mântuitorul Se apropie de cetate, p˘area c˘a
vrea s˘a treac˘a pe lâng˘a ei ¸si s˘a mearg˘a spre Ierusalim. Aceasta trezi
vr˘ajm˘a¸sia sa-maritenilor ¸si în loc s˘a trimit˘a soli ca s˘a-L cheme sau
s˘a-L roage s˘a r˘amân˘a la dân¸sii, ei au z˘abovit s˘a-I arate bun˘avoin¸ta,
a¸sa cum ar fi f˘acut fa¸t˘a de un c˘al˘ator de rând. Isus nu constrângea
pe nimeni s˘a-L primeasc˘a, iar samaritenii pierdur˘a binecuvântarea,
care le-ar fi fost d˘aruit˘a, dac˘a L-ar fi rugat s˘a r˘amân˘a oaspetele lor.
Ne mir˘am, poate, de felul nepoliticos în care ace¸stia s-au purtat
fa¸t˘a de Maiestatea cerului; dar de câte ori ¸si noi— care m˘arturisim a
fi urma¸sii lui Hristos— nu ne facem vinova¸ti de aceea¸si nep˘asare.
St˘aruim noi oare ca Isus s˘a- ¸Si fac˘a locuin¸t˘a în inimile ¸si c˘aminele
noastre? El e plin de iubire, de har, de binecuvântare ¸si e gata s˘a
reverse aceste daruri peste noi; dar, ca ¸si samaritenii, deseori noi
suntem mul¸tumi¸ti f˘ar˘a ele.
Ucenicii în¸telesesem dorin¸ta lui Hristos de a binecuvânta cu
prezen¸ta Sa pe samariteni, dar când au v˘azut r˘aceala, gelozia ¸si lipsa
de respect ar˘atat˘a Maestrului lor, s-au umplut de mirare ¸si indignare.
Îndeosebi Iacov ¸si Ioan s-au aprins foarte tare. S˘a vad˘a pe Acela pe
care ei îl adorau atât de mult, c˘a e primit astfel, p˘area pentru ei o
crim˘a prea mare spre a fi l˘asat˘a s˘a treac˘a nepedepsit˘a de îndat˘a. În
zelul lor, ei ziser˘a: „Doamne, vrei s˘a poruncim s˘a se pogoare foc
din cer ¸si s˘a-i mistuie, cum a f˘acut Ilie?“
Luca 9, 54
. Ei vorbeau
de nimicirea suta¸silor sirieni ¸si a cetelor lor, trimise s˘a prind˘a pe
[59]