Basic HTML Version
44
Sfin¸tirea vie¸tii
profetul Ilie.
Isus mustr˘a pe ucenicii S˘ai, zicându-le; „Nu ¸sti¸ti de ce duh
sunte¸ti însufle¸ti¸ti! C˘aci Fiul omului a venit nu ca s˘a piard˘a sufletele
oamenilor, ci ca s˘a le mântuiasc˘a“ Idem 55-56. Ioan ¸si ceilal¸ti ucenici
erau într-o ¸scoal˘a în care Hristos le era Înv˘a¸t˘atorul. Aceia care erau
gata s˘a-¸si vad˘a lipsurile ¸si s˘a-¸si îndrepte caracterul, aveau acum un
prilej nimerit, Ioan aduna orice înv˘a¸t˘atur˘a ca pe ni¸ste m˘arg˘aritare
pre¸tioase ¸si se str˘aduia neîncetat s˘a-¸si potriveasc˘a via¸ta cu Modelul
divin. Înv˘a¸t˘aturile lui Isus, care scoteau la lumin˘a blânde¸tea, umilin¸ta
¸si dragostea, ca fiind cele mai de seama însu¸siri pentru cre¸sterea în
har ¸si pentru a face pe cineva destoinic pentru lucrarea Sa, erau de
cel mai mare pre¸t pentru Ioan. Aceste înv˘a¸t˘aturi sunt rostite ¸si pentru
noi cei de ast˘azi, atât fiec˘aruia în parte, cât ¸si ca fra¸ti în comunitate—
cum au fost ¸si pentru cei dintâi ucenici ai lui Hristos.
Ioan ¸si Iuda
O înv˘a¸t˘atur˘a bogat˘a poate fi luat˘a din contrastul izbitor dintre
caracterul lui Ioan ¸si al lui Iuda. Ioan era o ilustra¸tie vie a sfin¸teniei.
Iuda avea ¸si el o înf˘a¸ti¸sare de evlavie, dar caracterul s˘au era mai
mult diavolesc decât divin. El spunea c˘a e ucenic al lui Hristos, dar
îl t˘ag˘aduia prin cuvintele ¸si faptele lui. Iuda avea acelea¸si prilejuri
pre¸tioase ca ¸si Ioan, de a cerceta ¸si imita Modelul divin. El asculta
înv˘a¸t˘aturile lui Hristos ¸si caracterul s˘au s-ar fi putut preschimba prin
harul dumnezeiesc. Dar în timp ce Ioan se lupta cu râvn˘a împotriva
nedes˘avâr¸sirilor sale ¸si c˘auta s˘a se asemene cu Hristos, Iuda î¸si c˘alca
con¸stiin¸ta în picioare, cedând ispitei, ¸si se l˘asa st˘apânit de obiceiuri
[60]
necinstite care l-au f˘acut s˘a semene cu Satana.
Ace¸sti doi ucenici preînchipuie lumea cre¸stin˘a. To¸ti m˘arturisesc
a fi urma¸si ai lui Hristos; dar în timp ce o parte umbl˘a în umilin¸t˘a ¸si
blânde¸te, înv˘a¸tând de la Isus, cealalt˘a arat˘a c˘a nu sunt împlinitori ai
Cuvântului, ci numai auzitori. O parte este sfin¸tit˘a prin adev˘ar; iar
cealalt˘a nu cuno¸stea puterea înnoitoare a harului dumnezeiesc. Cei
dintâi î¸si r˘astignesc zilnic eul personal ¸si biruiesc p˘acatul; iar cei din
urm˘a î¸si împlinesc poftele ¸si ajung robii lui Satana.
[61]