Basic HTML Version
56
Sfin¸tirea vie¸tii
Maiestatea lui Dumnezeu
Pe când Ioan cugeta la m˘are¸tia lui Dumnezeu descoperit˘a prin
lucr˘arile Sale, el era covâr¸sit de m˘arirea ¸si maiestatea Creatorului.
[77]
Oare locuitorii acestei lumi neînsemnate s˘a nu vrea s˘a asculte de
Dumnezeu?! El nu voie¸ste s˘a fie l˘asat f˘ar˘a prosl˘avire. El ar fi ¸sters
de pe fa¸ta p˘amântului, într-o clip˘a, pe orice muritor ¸si ar fi creat
un nou neam de oameni care s˘a-1 populeze ¸si s˘a m˘areasc˘a Numele
S˘au. Dar onoarea lui Dumnezeu nu depinde de oameni. El poate
rândui o¸stile de stele ale cerului, milioanele de lumi din Univers,
ca s˘a înal¸te Creatorului lor o cântare de onoare, de laud˘a ¸si de
pros˘alvire. „Cerurile laud˘a minunile Tale, Doamne, ¸si credincio¸sia Ta
în adunarea sfin¸tilor! C˘aci în cer, cine se poate asem˘ana cu Domnul?
Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? Dumnezeu este înfrico¸sat
în adunarea cea mare a sfin¸tilor ¸si de temut pentru to¸ti cei ce stau în
jurul Lui“
Psalmii 89, 5-7
.
O viziune despre Hristos,
Ioan î¸si reaminte¸ste de întâmpl˘arile minunate la care fusese
martor pe când era cu Mântuitorul s˘au. Se bucura în inima sa do pre-
¸tioasele prilejuri cu care fusese favorizat ¸si era îmb˘arb˘atat. Deodat˘a
Gândurile i se întrerup ¸si un glas limpede ¸si l˘amurit îi vorbi. El se
întoarse s˘a vad˘a de unde vine glasul ¸si iat˘a c˘a vede pe Domnul s˘au,
pe care îl iubise, cu care umblase ¸si vorbise ¸si la ale C˘arui suferin¸te,
pe cruce, fusese martor. Dar cât de schimbat˘a este înf˘a¸ti¸sarea Mân-
tuitorului de data aceasta! El nu mai este acum, „omul durerilor ¸si
obi¸snuit cu suferin¸ta“. El nu mai purta semnele umilirii Sale. Ochii
S˘ai erau ca flac˘ara de foc; picioarele Salo ca arama cea lucitoare
[78]
când este ars˘a în cuptor. Sunetul glasului S˘au sem˘ana cu vuietul
încânt˘ator al multor ape. Fa¸ta Sa str˘alucea ca soarele în str˘alucirea sa
la amiaz˘a. În mâinile Sale erau ¸sapte stele care înf˘a¸ti¸sau pe slujitorii
celor ¸sapte biserici. Din gura Sa ie¸sea o sabie ascu¸tit˘a cu dou˘a t˘ai¸suri,
simbolul puterii Cuvântul S˘au.
Ioan, care iubise atât de mult pe Domnul S˘au ¸si care se alipise cu
statornicie de adev˘ar, în fa¸ta închisorii, a b˘at˘ailor ¸si a amenin¸t˘arilor
cu moartea, nu poate îndura acum splendoarea m˘area¸t˘a a prezen¸tei
lui Hristos ¸si cade la p˘amânt ca mort. Dar Isus, ridicând pe slujitorul