Basic HTML Version
Egoismul ¸si în˘al¸tarea de sine
261
„incanta¸tiile inutile“ ale p˘agânilor. —
Thoughts from the Mount of
Blessing, 86
(1896).
Nici o îndrept ˘a¸tire de sine în via¸ta lui Hristos
— În via¸ta lui
Hristos nu a existat nici o declara¸tie care s˘a sugereze îndrept˘a¸tirea
de sine. Fiul lui Dumnezeu a fost întru totul str˘ain de cinstea pe
care lumea o acord˘a pozi¸tiei sociale, bog˘a¸tiei sau talentelor. El nu
a folosit nici un mijloc omenesc de atragere sau de impunere a
respectului. Renun¸tarea la sine pe care a manifestat-o Mântuitorul
[277]
este exprimat˘a în mod explicit în cuvintele: „El nu va striga, nu- ¸Si
va ridica glasul, ¸si nu-l va face s˘a se aud˘a pe uli¸te. Trestia frânt˘a n-o
va zdrobi, ¸si mucul care mai arde înc˘a, nu-l va stinge.“ —
Prophets
and Kings, 692, 693
(1917).
Remediul lui Dumnezeu pentru egoism ¸si în˘al¸tare de sine
—
În om exist˘a o tendin¸t˘a care îl determin˘a s˘a se considere pe sine mai
presus de fratele s˘au, s˘a urm˘areasc˘a satisfacerea eului ¸si s˘a caute
locurile cele mai înalte; iar adesea, acest fapt conduce la b˘anuieli rele
¸si la cultivarea unui spirit r˘aut˘acios. Rânduiala [sp˘al˘arii picioarelor]
care preced˘a Cina Domnului are rolul de a alunga aceste neîn¸telegeri,
de a smulge omul din egoismul s˘au, de a-l coborî de pe picioroangele
în˘al¸t˘arii de sine la umilin¸ta inimii care îl va îndemna s˘a slujeasc˘a
fratelui s˘au.
Acela care vegheaz˘a în cer este prezent în aceast˘a lucrare pentru
a o transforma într-o ocazie de cercetare de sine, pentru a aduce
convingerea cu privire la p˘acat ¸si asigurarea binecuvântat˘a a iert˘arii.
Domnul Hristos este prezent în toat˘a plin˘atatea harului S˘au, pentru
a schimba cursul gândurilor care se îndreapt˘a pe c˘ai egoiste. Duhul
Sfânt treze¸ste con¸stiin¸tele celor care urmeaz˘a exemplul Domnului
lor.
În timp ce comemor˘am umilin¸ta manifestat˘a fa¸t˘a de noi de c˘atre
Mântuitorul, gândurile se leag˘a între ele; un întreg lan¸t de amintiri
se treze¸ste, amintiri cu privire la marea bun˘atate a lui Dumnezeu ¸si
cu privire la amabilitatea ¸si favoarea prietenilor no¸stri de pe p˘amânt.
Binecuvânt˘ari uitate, daruri nemeritate, gesturi de amabilitate peste
care am trecut cu vederea ne revin în memorie. R˘ad˘acinile am˘ar˘a-
ciunii, care au în˘abu¸sit floarea pre¸tioas˘a a iubirii, sunt con¸stientizate.
Defectele de caracter, datoriile neglijate, nerecuno¸stin¸ta fa¸t˘a de Dum-
nezeu, atitudinea rece fa¸t˘a de fra¸ti ne sunt descoperite cu claritate.
Gândurile noastre nu sunt marcate de în˘al¸tare de sine ¸si autocomp˘a-