Basic HTML Version
152
M˘arturii pentru comunitate vol.3
menite s˘a nu cunoasc˘a în vreun chip degradarea. Adam ¸si Eva erau
într-adev˘ar boga¸ti. Erau proprietarii Edenului. Adam era domn al
minunatului s˘au domeniu. Nimeni nu poate pune la îndoial˘a faptul
c˘a era bogat. Îns˘a Dumnezeu ¸stia c˘a Adam nu putea fi fericit dac˘a
nu avea ceva de f˘acut. ¸Si i-a dat ceva de f˘acut; el avea s˘a lucreze
gr˘adina.
Dac˘a b˘arba¸tii ¸si femeile acestui veac degenerat au o mare avere
constând în comori p˘amânte¸sti, care, în compara¸tie cu acel paradis al
[154]
frumuse¸tii ¸si bog˘a¸tiei oferit în st˘apânire lui Adam, sunt insignifiante,
ei cred c˘a se afl˘a mai presus de munc˘a ¸si î¸si educ˘a ¸si copiii s˘a o
considere degradant˘a. Asemenea p˘arin¸ti boga¸ti, prin înv˘a¸t˘atur˘a ¸si
exemplu, î¸si înva¸t˘a copiii c˘a banii îi fac pe oameni „domni“ sau
„doamne“. Îns˘a ideea noastr˘a de „domn“ sau de „doamn˘a“ se m˘a-
soar˘a prin intelect ¸si valoare moral˘a. Dumnezeu nu îi evalueaz˘a pe
oameni dup˘a îmbr˘ac˘aminte. Îndemnul lui Petru cel inspirat este:
„Podoaba voastr˘a s˘a nu fie cea de afar˘a, care st˘a în împletirea p˘arului
¸si în purtarea de podoabe de aur sau în îmbr˘acarea hainelor, ci omul
ascuns al inimii, în frumuse¸tea nepieritoare a unui duh blând ¸si li-
ni¸stit, care este de mare pre¸t înaintea lui Dumnezeu.“ Un duh blând
¸si lini¸stit este în˘al¸tat mai presus de onoare lumeasc˘a sau bog˘a¸tii.
Domnul ilustreaz˘a cum îi prive¸ste El pe boga¸tii lume¸sti, care
î¸si înal¸t˘a sufletele cu orgoliu din pricina averilor lor p˘amânte¸sti,
prin bogatul care ¸si-a stricat hambarele ¸si a zidit altele mai mari, ca
s˘a aib˘a loc pentru a-¸si depozita bunurile. Uitând de Dumnezeu, el
nu a recunoscut de unde îi veneau toate bog˘a¸tiile. Nici un cuvânt
de recuno¸stin¸t˘a nu s-a în˘al¸tat c˘atre milostivul s˘au Binef˘ac˘ator. El
s-a felicitat astfel: „Suflete, ai multe bun˘at˘a¸ti strânse pentru mul¸ti
ani; odihne¸ste-te, m˘anânc˘a, bea ¸si învesele¸ste-te!“ St˘apânul care îi
încredin¸tase bog˘a¸tii p˘amânte¸sti, cu care s˘a-¸si binecuvânteze semenii
¸si s˘a aduc˘a slav˘a F˘ac˘atorului s˘au, era mânios pe bun˘a dreptate pentru
ingratitudinea lui ¸si a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ¸ti
se va cere înapoi sufletul; ¸si lucrurile pe care le-ai preg˘atit, ale cui
vor fi? Tot a¸sa este ¸si cu cel care î¸si adun˘a comori pentru el ¸si nu
se îmbog˘a¸te¸ste fa¸t˘a de Dumnezeu.“ Aici avem zugr˘avit modul în
care Dumnezeul cel infinit apreciaz˘a valoarea omului. O avere de
propor¸tii sau bog˘a¸tia în orice m˘asur˘a nu poate asigura favoarea lui
Dumnezeu. Toate aceste daruri m˘arinimoase ¸si binecuvânt˘ari vin de
la El, pentru a pune la prob˘a, a dovedi ¸si dezvolta caracterul omului.