Basic HTML Version
Ziua Domnului este aproape
97
binecuvânt˘arii se vor strânge laolalt˘a. Adev˘arul locuind în inimile
credincio¸silor va duce la o binecuvântat˘a ¸si fericit˘a asimilare a aces-
tuia. În acest fel, se va r˘aspunde la rug˘aciunea Domnului Hristos ca
ucenicii S˘ai s˘a fie una, a¸sa cum El este una cu Tat˘al. Pentru aceast˘a
unitate, trebuie s˘a se str˘aduiasc˘a fiecare inim˘a care este convertit˘a
cu adev˘arat.
Cu cei nesfin¸ti¸ti nu va fi decât o armonie în¸sel˘atoare ce nu face
decât s˘a ascund˘a, în parte, un continuu dezacord. Ei sunt uni¸ti în
opozi¸tia lor fa¸t˘a de voin¸ta ¸si adev˘arul lui Dumnezeu, în timp ce în
toate celelalte puncte ei sunt împ˘ar¸ti¸ti datorit˘a urii, întrecerii, geloziei
¸si luptei de moarte.
Metalul bun, pur, este acum a¸sa de amestecat cu cel r˘au, încât
numai ochiul p˘atrunz˘ator al Dumnezeului infinit le poate distinge cu
certitudine. Dar magnetul moral al sfin¸teniei ¸si adev˘arului va atrage
laolalt˘a metalul pur, în timp ce respinge pe cel r˘au ¸si fals.
„Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape ¸si se
gr˘abe¸ste foarte“; dar unde vedem noi adev˘aratul spirit advent? Cine
se preg˘ate¸ste pentru a sta în acel timp de încercare, de ispit˘a, care
este chiar înaintea noastr˘a? Poporul c˘aruia Dumnezeu i-a încredin¸tat
adev˘arurile sacre, solemne ¸si probatoare pentru acest timp doarme
la postul lui. Prin atitudinea lor, ei spun: Noi avem adev˘arul, suntem
„boga¸ti, ne-am îmbog˘a¸tit ¸si nu ducem lips˘a de nimic“; în timp ce
Martorul Credincios declar˘a: „ ¸Si nu ¸stii c˘a e¸sti tic˘alos, nenorocit,
s˘arac, orb ¸si gol“.
Cu cât˘a fidelitate înf˘a¸ti¸seaz˘a aceste cuvinte starea prezent˘a a
bisericii: „ ¸Si nu ¸stii c˘a e¸sti tic˘alos, nenorocit, s˘arac, orb ¸si gol“!
Solii de avertizare dictate de Duhul Sfânt sunt purtate de slujitorii
lui Dumnezeu, defectele de caracter sunt prezentate înaintea celor
gre¸si¸ti, dar ei spun: „Aceasta nu reprezint˘a cazul meu. Nu primesc
solia pe care mi-ai adus-o. Fac tot ce pot mai bine. Eu cred adev˘arul.“
Slujitorul cel r˘au, care spune în inima sa: „St˘apânul meu întârzie
[102]
s˘a vin˘a“, m˘arturise¸ste c˘a a¸steapt˘a pe Hristos. El era un „slujitor“ în
aparen¸t˘a devotat slujirii lui Dumnezeu, în vreme ce în inima lui se
supusese lui Satana. Spre deosebire de cel batjocoritor, el nu a negat
pe fa¸t˘a adev˘arul, dar în via¸ta sa d˘a pe fa¸t˘a sentimentul inimii — acela
c˘a venirea Domnului întârzie. Presupunerea aceasta l-a f˘acut s˘a fie
lipsit de interes fa¸t˘a de adev˘arurile ve¸snice. El accept˘a principiile de
comportare ale lumii ¸si se conformeaz˘a obiceiurilor ¸si practicilor ei.