Basic HTML Version
Un apel
211
Orice asociere, orice tov˘ar˘a¸sie pe care o form˘am, oricât de li-
mitat˘a ar fi, exercit˘a o anume influen¸t˘a asupra noastr˘a. M˘asura în
care ne supunem acestei influen¸te va fi determinat˘a de gradul de
intimitate, de consecven¸ta rela¸tiilor, cum ¸si de iubirea ¸si venera¸tia
noastr˘a pentru cel cu care ne asociem. În felul acesta, prin cunoa¸ste-
rea ¸si asocierea cu Domnul Hristos, putem deveni asemenea Lui, un
[223]
Exemplu des˘avâr¸sit.
Comuniunea cu Hristos — cât este de pre¸tioas˘a! Este privilegiul
nostru de a avea o astfel de comuniune, dac˘a umbl˘am dup˘a ea ¸si dac˘a
vom face orice sacrificiu pentru a o avea. Când au auzit cuvintele
Domnului Hristos, primii ucenici au sim¸tit nevoia de El. Ei L-au
c˘autat, L-au g˘asit ¸si L-au urmat. Ei au fost cu El în cas˘a, la mas˘a, în
c˘am˘aru¸t˘a, în câmp. Ei au fost cu El ca ni¸ste înv˘a¸t˘acei cu un înv˘a¸t˘ator,
de pe buzele Lui au primit zilnic lec¸tiile adev˘arului sfânt. Ei au privit
la El ca ni¸ste slujitori la st˘apânul lor, pentru a înv˘a¸ta care le este
datoria. Ei L-au slujit cu bucurie, în mod voios. L-au urmat, a¸sa
cum urmeaz˘a solda¸tii pe comandantul lor, luptând „lupta cea bun˘a a
credin¸tei“. „ ¸Si cei chema¸ti, ale¸si ¸si credincio¸si, care sunt cu El, de
asemenea îi vor birui“.
„Cine zice c˘a r˘amâne în El, trebuie s˘a tr˘aiasc˘a ¸si el cum a tr˘ait
Isus“. „Dac˘a n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui“. Aceast˘a
conformare, aceast˘a ascultare de Isus nu va r˘amâne neobservat˘a de
lume. Ea este un subiect de re¸tinut ¸si de comentat. Cre¸stinul poate
c˘a nu este con¸stient de schimbarea cea mare; dar cu cât seam˘an˘a mai
mult cu Isus Hristos în caracter, cu atât mai modeste vor fi p˘arerile
lui despre sine; dar lucrul acesta va fi v˘azut ¸si sim¸tit de to¸ti cei din
jurul s˘au. Aceia care au avut cea mai profund˘a experien¸t˘a în lucrurile
lui Dumnezeu sunt departe de mândrie sau în˘al¸tare de sine. Ei au
cele mai smerite gânduri despre ei ¸si cele mai înalte concep¸tii despre
slava ¸si des˘avâr¸sirea Domnului Hristos. Ei au sim¸t˘amântul c˘a cel
mai de jos loc în slujba Sa este prea onorabil pentru ei.
Moise n-a ¸stiut c˘a fa¸ta sa str˘alucea cu o str˘alucire dureroas˘a ¸si
îngrozitoare pentru aceia care n-au avut, asemenea lui, comuniune
cu Dumnezeu. Pavel avea o p˘arere foarte umil˘a despre propria sa
înaintare în via¸ta cre¸stin˘a. El spune: „Nu c˘a am ¸si câ¸stigat premiul
sau c˘a am ¸si ajuns des˘avâr¸sit“. Despre el, Pavel vorbea ca fiind
„¸seful“ p˘ac˘ato¸silor. ¸Si cu toate acestea, Pavel a fost foarte mult
onorat de c˘atre Domnul. El a fost luat într-o viziune sfânt˘a în cel
[224]