212
M˘arturii pentru comunitate vol.5
de-al treilea cer ¸si acolo a primit descoperiri ale slavei divine, pe
care nu i-a fost îng˘aduit s˘a le fac˘a cunoscute.
Ioan Botez˘atorul a fost numit de c˘atre Mântuitorul nostru ca
fiind cel mai mare dintre profe¸ti. ¸Si cu toate acestea, ce contrast
între limbajul acestui om al lui Dumnezeu ¸si acela al multora care
m˘arturisesc a fi slujitori ai crucii. Când a fost întrebat dac˘a este
Hristos, Ioan a declarat despre sine c˘a nu este vrednic nici s˘a-i
„dezlege cureaua înc˘al¸t˘amintelor Lui“. Când ucenicii s˘ai au venit cu
plângerea c˘a aten¸tia poporului s-a întors spre Noul Înv˘a¸t˘ator, Ioan
le-a reamintit c˘a el nu este decât înainte merg˘atorul Celui F˘ag˘aduit.
Lui Hristos, ca mire, îi apar¸tinea primul loc în iubirea poporului S˘au.
„Prietenul mirelui, care st˘a ¸si-l ascult˘a, se bucur˘a foarte mult când
aude glasul mirelui; ¸si aceast˘a bucurie, care este a mea, este deplin˘a.
Trebuie ca El s˘a creasc˘a, iar eu s˘a m˘a mic¸sorez. Cel ce vine din cer
este mai pe sus de to¸ti“. „Cine prime¸ste m˘arturia Lui, adevere¸ste
prin aceasta c˘a Dumnezeu spune adev˘arul“.
Astfel de lucr˘atori sunt necesari ast˘azi pentru cauza lui Dum-
nezeu. Cei mul¸tumi¸ti de sine, invidio¸si ¸si gelo¸si, gata de critic˘a ¸si
g˘asitori de gre¸seli pot foarte bine s˘a lipseasc˘a din sfânta Sa lucrare.
Ei nu trebuie s˘a fie tolera¸ti în lucrarea de slujire, chiar dac˘a, în mod
evident ei au realizat unele lucruri bune. Dumnezeu nu duce lips˘a de
oameni ¸si mijloace. El cheam˘a lucr˘atori care sunt drep¸ti ¸si credin-
cio¸si, cura¸ti ¸si sfin¸ti; se adreseaz˘a acelora care au sim¸tit nevoia de
sângele isp˘a¸sitor al Domnului Hristos ¸si de harul sfin¸titor al Duhului
Sfânt.
Fra¸tii mei, Dumnezeu este întristat din cauza invidiei ¸si geloziei
voastre, din cauza am˘ar˘aciunii ¸si certurilor voastre. În toate aceste
lucruri, v˘a supune¸ti în ascultare de Satana ¸si nu de Hristos. Când
vedem b˘arba¸ti tari la principii, netem˘atori în împlinirea datoriei lor,
blânzi ¸si iubitori, r˘abd˘atori fa¸t˘a de to¸ti, gata s˘a ierte, manifestând
iubire fa¸t˘a de sufletele pentru care a murit Hristos, nu trebuie s˘a mai
[225]
întreb˘am: „Sunt ei cre¸stini?“ Ei dau o dovad˘a f˘ar˘a de gre¸s c˘a au fost
cu Hristos ¸si au înv˘a¸tat de la El. Când oamenii descoper˘a tr˘as˘aturi
de caracter opuse, când sunt mândri, vanito¸si, frivoli, lume¸sti, avari,
r˘ai, aspri, nu trebuie s˘a ni se mai spun˘a cu cine se asociaz˘a, care sau
cine este cel mai intim prieten al lor. Poate c˘a ei nu cred în vr˘ajitorie;
dar, cu toate acestea, au comuniune cu un spirit r˘au.