Basic HTML Version
Un apel
213
Acestei categorii le spun: „S˘a nu v˘a l˘auda¸ti ¸si s˘a nu min¸ti¸ti
împotriva adev˘arului. În¸telepciunea aceasta nu vine de sus, ci este
p˘amânteasc˘a, fireasc˘a, dr˘aceasc˘a. C˘aci acolo unde este pizm˘a ¸si duh
de ceart˘a, exist˘a tulburare ¸si tot felul de fapte rele. În¸telepciunea care
vine de sus este întâi curat˘a, apoi pa¸snic˘a, blând˘a, u¸sor de înduplecat,
plin˘a de îndurare ¸si fapte bune, f˘ar˘a p˘artinire, nef˘a¸tarnic˘a. ¸Si roada
neprih˘anirii este sem˘anat˘a în pace pentru cei ce fac pace“.
Când Fariseii ¸si Saducheii au venit cu gr˘amada unde boteza
Ioan, neînfricatul predicator al neprih˘anirii li s-a adresat: „Pui de
n˘apârci, cine v-a înv˘a¸tat s˘a fugi¸ti de mânia viitoare? Face¸ti dar roade
vrednice de poc˘ain¸t˘a“. Ace¸sti oameni erau pu¸si în mi¸scare s˘a vin˘a la
Ioan de motive nesfinte. Ei erau oameni cu principii otr˘avitoare ¸si
practici corupte. ¸Si cu toate acestea, nu aveau sim¸t˘amântul adev˘aratei
lor st˘ari. Plini de mândrie ¸si ambi¸tie, ei nu vor ezita s˘a foloseasc˘a
orice mijloc s˘a se înal¸te pe ei ¸si s˘a înt˘areasc˘a influen¸ta lor asupra
poporului. Ei au venit s˘a fie boteza¸ti de Ioan pentru ca s˘a poat˘a s˘a
aduc˘a mai bine la îndeplinire aceste planuri.
Ioan le-a citit motivele ¸si i-a întâmpinat cu întrebarea cercet˘a-
toare: „Cine v-a înv˘a¸tat s˘a fugi¸ti de mânia viitoare?“ Dac˘a ar fi auzit
vocea lui Dumnezeu vorbind inimilor lor, ei ar fi dovedit acest lucru
aducând sau f˘acând roade vrednice de poc˘ain¸t˘a. Dar n-au fost v˘azute
astfel de roade. Ei au auzit avertizarea numai ca vocea sau glasul
unui om. Ei
[226]
erau încânta¸ti de puterea ¸si îndr˘azneala cu care vorbea Ioan,
dar Duhul lui Dumnezeu n-a adus în inima lor convingerea ¸si, ca
rezultate sigure, s˘a aduc˘a roade pentru via¸ta ve¸snic˘a. Ei n-au dat nici
o dovad˘a a unei schimb˘ari a inimii. F˘ar˘a puterea transformatoare
a Duhului Sfânt, Ioan dorea s˘a-i fac˘a s˘a în¸teleag˘a c˘a o ceremonie
exterioar˘a nu le este de nici un folos.
Mustrarea profetului este aplicabil˘a multora din zilele noastre.
Ei nu pot s˘a contrazic˘a argumentele clare ¸si conving˘atoare ce sus¸tin
adev˘arul, ci îl accept˘a mai mult ca rezultat al ra¸tionamentului ome-
nesc decât ca o descoperire divin˘a. Ei nu au un sim¸t˘amânt real al
st˘arii lor p˘ac˘atoase, ei nu dau pe fa¸t˘a o adev˘arat˘a frângere a inimii; ci,
asemenea fariseilor, consider˘a c˘a este o mare bun˘avoin¸t˘a din partea
lor aceea de a accepta adev˘arul.
Nimeni nu este mai departe de Împ˘ar˘a¸tia cerului ca formali¸stii
plini de neprih˘anirea lor de sine, plini de mândrie pentru realiz˘arile