Basic HTML Version
M˘arturisirea primit ˘a
611
recunoscându-¸si vina, n-au împlinit înc˘a prima condi¸tie a accept˘arii,
a primirii. Dac˘a n-am experimentat, n-am tr˘ait acea poc˘ain¸t˘a de care
nu trebuie s˘a ne par˘a r˘au ¸si nu ne-am m˘arturisit p˘acatele cu o real˘a
umilin¸t˘a a sufletului ¸si cu zdrobire a inimii, dezgusta¸ti de nelegiuirile
noastre, atunci n-am c˘autat niciodat˘a cu adev˘arat iertarea p˘acatelor;
¸si dac˘a n-am c˘autat niciodat˘a, n-am g˘asit niciodat˘a pacea lui Dumne-
zeu. Singurul motiv pentru care poate n-am primit iertarea p˘acatelor
din trecut este acela c˘a noi nu suntem dispu¸si s˘a ne umilim inimile
mândre ¸si s˘a ne supunem condi¸tiilor Cuvântului adev˘arului. Exist˘a
instruc¸tiuni explicite cu privire la aceast˘a problem˘a. M˘arturisirea
p˘acatului, în public sau în particular, ar trebui s˘a fie din inim˘a ¸si
[637]
exprimat˘a liber. Nu trebuie s˘a fie impus˘a p˘ac˘atosului. Ea nu trebuie
f˘acut˘a într-un mod superficial ¸si nep˘as˘ator sau for¸tat˘a din partea
acelora care n-au sentimentul real al caracterului resping˘ator al p˘a-
catului. M˘arturisirea care este amestecat˘a cu lacrimi ¸si p˘arere de r˘au,
care este rev˘arsarea l˘auntric˘a a sufletului, î¸si g˘ase¸ste drumul spre
Dumnezeul milei infinite. Psalmistul spune: „Domnul este aproape
de cei cu inima înfrânt˘a ¸si mântuie¸ste pe cei cu duhul zdrobit“.
Sunt prea multe m˘arturisiri ca acelea ale lui faraon, când acesta
suferea din cauza judec˘a¸tilor lui Dumnezeu. El î¸si recuno¸stea p˘acatul,
dar numai pentru a sc˘apa de pedeaps˘a, ca aceasta s˘a nu mai continue,
dar, de îndat˘a ce pl˘agile se opreau, el se reîntorcea la atitudinea
lui sfid˘atoare împotriva cerului. M˘arturisirea lui Balaam a avut un
caracter asem˘an˘ator. Îngrozit de îngerul care st˘atea în calea sa cu
sabia scoas˘a, el ¸si-a recunoscut vina; dac˘a nu, ¸si-ar fi pierdut via¸ta.
N-a existat o adev˘arat˘a poc˘ain¸t˘a pentru p˘acat, nici p˘arere de r˘au, nici
o schimbare a planului s˘au, nici o scârb˘a fa¸t˘a de ceea ce este r˘au
¸si nici o virtute în m˘arturisirea sa. Iuda Iscarioteanul, dup˘a ce L-a
vândut pe Domnul s˘au, s-a întors la preo¸ti, exclamând: „Am p˘ac˘atuit,
c˘aci am vândut sânge nevinovat“. Dar m˘arturisirea sa nu a fost de
un asemenea caracter care s˘a o recomande milei lui Dumnezeu. El
a fost for¸tat de vinov˘a¸tia sufletului s˘au printr-un sim¸t˘amânt teribil
de condamnare ¸si o teribil˘a a¸steptare a judec˘a¸tii. Consecin¸tele care
aveau s˘a urmeze în cazul s˘au au determinat recunoa¸sterea marelui
s˘au p˘acat. El n-a sim¸tit o durere profund˘a în suflet pentru c˘a L-a
dat pe Fiul lui Dumnezeu s˘a fie batjocorit, biciuit ¸si crucificat, c˘a
el L-a tr˘adat pe Cel sfânt al lui Israel în mâinile oamenilor r˘ai ¸si