Basic HTML Version
612
M˘arturii pentru comunitate vol.5
f˘ar˘a scrupule. M˘arturisirea sa a fost determinat˘a numai de o inim˘a
egoist˘a ¸si întunecat˘a.
Dup˘a ce au mâncat din fructele pomului oprit, Adam ¸si Eva au
fost plini de un sim¸t˘amânt de ru¸sine ¸si teroare. La început, singurul
lor gând a fost acela de a vedea cum s˘a-¸si scuze p˘acatul înaintea lui
Dumnezeu ¸si s˘a scape astfel de îngrozitoarea sentin¸t˘a de condamnare
la moarte. Când Domnul i-a întrebat cu privire la p˘acatul lor, Adam
[638]
a r˘aspuns, dând vina în parte pe Dumnezeu ¸si în parte pe tovar˘a¸sa
sa: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca s˘a fie lâng˘a mine, ea mi-a dat
din pom ¸si am mâncat“. Femeia a aruncat vina asupra ¸sarpelui,
spunând: „ ¸Sarpele m-a am˘agit ¸si am mâncat din pom“. De ce ai
f˘acut ¸sarpele? De ce i-ai îng˘aduit s˘a intre în Eden? Acestea erau
întreb˘arile implicate în scuzarea p˘acatului lor. În felul acesta, Îl
acuzau pe Dumnezeu ca fiind responsabil de c˘aderea lor. Spiritul
de îndrept˘a¸tire de sine î¸si avea originea în tat˘al minciunilor ¸si a fost
manifestat de to¸ti fiii ¸si fiicele lui Adam. M˘arturisirile de felul acesta
nu sunt inspirate de Spiritul divin ¸si nu vor fi acceptate înaintea lui
Dumnezeu. Adev˘arata poc˘ain¸t˘a va duce pe om s˘a-¸si poarte vinov˘a¸tia
¸si s˘a recunoasc˘a f˘ar˘a ¸siretenie ¸si ipocrizie. Asemenea s˘armanului
vame¸s, f˘ar˘a s˘a-¸si ridice ochii spre ceruri, el î¸si va bate pieptul ¸si
va striga: „Doamne, fii milostiv mie, p˘ac˘atosul“, ¸si aceia care î¸si
recunosc vinov˘a¸tia vor fi îndrept˘a¸ti¸ti pentru c˘a Domnul Isus va pleda
cu sângele S˘au în favoarea sufletului poc˘ait.
Nu este o degradare pentru om s˘a se plece înaintea Creatorului
s˘au, s˘a-¸si m˘arturiseasc˘a p˘acatele ¸si s˘a cear˘a iertare prin meritele
Mântuitorului crucificat ¸si înviat. Este nobil s˘a-¸ti recuno¸sti gre¸se-
ala înaintea lui Isus, pe care L-ai r˘anit prin nelegiuire ¸si r˘azvr˘atire.
Aceasta te înal¸t˘a înaintea oamenilor ¸si înaintea îngerilor; c˘aci „ori-
cine se va smeri, va fi în˘al¸tat“. Dar acela care se pleac˘a înaintea
omului c˘azut ¸si î¸si deschide cu fric˘a gândurile ¸si închipuirile inimii
sale se dezonoreaz˘a singur prin înjosirea b˘arb˘a¸tiei sale ¸si degradarea
oric˘arui instinct nobil al sufletului s˘au. În m˘arturisirea p˘acatelor vie-
¸tii unui om corupt, b˘autor de vin ¸si imoral, standardul caracterului
s˘au este înjosit ¸si el este, în consecin¸t˘a, m˘arginit. Dumnezeu este
degradat în gândirea sa, f˘acându-L asemenea omului p˘ac˘atos, c˘aci
preotul st˘a ca un reprezentant al lui Dumnezeu. Aceast˘a degradant˘a
m˘arturisire a unui om, f˘acut˘a unui alt om c˘azut, contribuie foarte
[639]