Basic HTML Version
170
M˘arturii pentru comunitate vol.7
investeasc˘a veniturile potrivit cu îndrum˘arile Lui. S˘a nu uit˘am c˘a
el nu este proprietatea noastr˘a pe care ne-a încredin¸tat-o ca s˘a o
investim. Dac˘a ar fi a¸sa, am putea pretinde putere discre¸tionar˘a; am
putea s˘a transfer˘am r˘aspunderea asupra altuia ¸si s˘a-i încredin¸t˘am lui
obliga¸tiile noastre de administrator. Dar lucrul acesta nu se poate
face, deoarece Domnul ne-a f˘acut în mod individual economi ai S˘ai.
Suntem r˘aspunz˘atori s˘a facem noi în¸sine investi¸tia acestor mijloace.
Propriile noastre inimi trebuie s˘a fie sfin¸tite; mâinile noastre trebuie
s˘a aib˘a ceva de dat, a¸sa cum cere împrejurarea, din venitul pe care
ni l-a încredin¸tat Dumnezeu.
Ar fi tot atât de drept ca editura sau conferin¸ta s˘a-¸si asume con-
trolul venitului pe care un frate îl are de la casele sau terenurile sale,
ca ¸si atunci când î¸si însu¸se¸ste ceva gândit ¸si f˘acut de el.
Nu este dreptate nici în preten¸tia c˘a, deoarece un lucr˘ator al casei
de editur˘a prime¸ste un salariu pentru munca sa, puterile trupului,
ale min¸tii ¸si ale sufletului apar¸tin în totul institu¸tiei, ¸si ea are drept
asupra tuturor produselor scrisului s˘au. În afar˘a de perioada de
munc˘a în institu¸tie, timpul lucr˘atorului este sub propriul s˘au control,
s˘a-l foloseasc˘a a¸sa cum g˘ase¸ste de cuviin¸t˘a, atâta timp cât folosirea
aceasta nu e în conflict cu obliga¸tia sa fa¸t˘a de institu¸tie. Pentru ceea
ce el ar produce în orele acestea, el este r˘aspunz˘ator fa¸t˘a de propria
sa con¸stiin¸t˘a ¸si fa¸t˘a de Dumnezeu.
Nu se poate ar˘ata mai mare dezonoare fa¸t˘a de Dumnezeu decât
ca un om s˘a aduc˘a talentele altui om sub controlul s˘au absolut.
[178]
R˘aul nu este prevenit prin faptul c˘a profitul tranzac¸tiei urmeaz˘a
s˘a fie devotat lucr˘arii lui Dumnezeu. Într-un astfel de aranjament,
omul care îng˘aduie ca mintea lui s˘a fie st˘apânit˘a de mintea altuia
este desp˘ar¸tit în felul acesta de Dumnezeu ¸si expus ispitei. Când
transfer˘a r˘aspunderea obliga¸tiei sale asupra altor oameni ¸si depinde
de în¸telepciunea lor, el a¸seaz˘a pe om acolo unde ar trebui s˘a fie
Dumnezeu. Cei care caut˘a s˘a realizeze acest transfer de r˘aspunderi
nu v˘ad rezultatele ac¸tiunii lor; dar Dumnezeu ni le-a pus clar în
fa¸t˘a. El zice: „Blestemat s˘a fie omul care se încrede în om, care se
sprijine¸ste pe un muritor“(
Ieremia 17, 5
).
Autorii s˘a nu fie solicita¸ti s˘a d˘aruiasc˘a sau s˘a vând˘a dreptul lor
asupra c˘ar¸tilor pe care le-au scris. Ei s˘a primeasc˘a o parte dreapt˘a
din profitul lucr˘arii lor; apoi ei s˘a considere mijloacele lor ca un