Lucrarea îngerilor de la David pân˘a la captivitatea babilonian˘a
97
de jur împrejur. Îns˘a Ilie nu este singur. Deasupra ¸si împrejurul lui
sunt o¸stile protectoare ale cerului — îngeri care exceleaz˘a în putere.
— PK 147
În lumina str˘alucitoare a soarelui, înconjurat de mii — r˘azboinici,
profe¸ti ai lui Baal ¸si monarhul lui Israel — st˘a omul Ilie, lipsit de
ap˘arare, în aparen¸t˘a singur, dar care nu era totu¸si singur. Cea mai
puternic˘a o¸stire a cerului îl înconjoar˘a. Îngeri care exceleaz˘a în
putere au venit din ceruri pentru a ap˘ara pe profetul cel credincios ¸si
neprih˘anit. Cu voce hot˘arât˘a ¸si poruncitoare Ilie strig˘a: „Cât timp
ve¸ti z˘abovi între dou˘a opinii? Dac˘a Domnul este Dumnezeu, merge¸ti
[131]
dup˘a El; dac˘a este Baal, urma¸ti-l pe el. ¸Si poporul nu i-a r˘aspuns
nici un cuvânt“. [KJV] — 3T 280
În timp ce Israel ¸sov˘aia ¸si era îndoielnic pe Carmel, glasul lui
Ilie sparge din nou lini¸stea: „Eu singur am r˘amas din proorocii
Domnului, pe când prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. S˘a
ni se dea doi junci; ei s˘a-¸si aleag˘a un junc pe care s˘a-l taie în buc˘a¸ti
¸si s˘a-l pun˘a pe lemne, f˘ar˘a s˘a pun˘a foc. ¸Si eu voi preg˘ati cel˘alalt junc
¸si-l voi pune pe lemne f˘ar˘a s˘a pun foc. Apoi voi s˘a chema¸ti numele
dumnezeului vostru ¸si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul
care va r˘aspunde prin foc acela s˘a fie adev˘aratul Dumnezeu“. — PK
148, 149
Cât de bucuros ar fi fost Satana, care a c˘azut ca un fulger din cer,
s˘a poat˘a veni în ajutorul acelora pe care el îi în¸selase ¸si ale c˘aror
min¸ti le luase în st˘apânirea sa, care erau cu totul devota¸ti în slujba
lui. Bucuros ar fi trimis el un fulger, ca s˘a le aprind˘a jertfa; îns˘a
Iehova a pus limite lui Satana. El i-a ¸tinut în frâu puterea, ¸si toate
n˘ascocirile lui nu au putut s˘a trimit˘a nici m˘acar o scânteie pe altarele
lui Baal. — RH 30 septembrie 1873
A p˘ar˘asit oare Dumnezeu pe Ilie în ceasul încerc˘arii sale? Oh, nu!
El nu l-a iubit mai pu¸tin pe slujitorul s˘au Ilie, atunci când acesta s-a
sim¸tit p˘ar˘asit de Dumnezeu ¸si de oameni, ca atunci când, ca r˘aspuns
la rug˘aciunea sa, a coborât foc din ceruri ¸si a luminat vârful muntelui.
Iar acum, când Ilie dormea, o atingere duioas˘a ¸si o voce pl˘acut˘a l-
[132]
au trezit. El s-a ridicat însp˘aimântat, gata s˘a fug˘a, temându-se c˘a
vr˘ajma¸sul l-a descoperit. Îns˘a fa¸ta plin˘a de mil˘a, care s-a aplecat
asupra lui, nu era fa¸ta unui du¸sman, ci a unui prieten. Dumnezeu
trimisese un înger din ceruri cu hran˘a pentru slujitorul S˘au. „Scoal˘a-