Basic HTML Version
98
Adev˘arul despre îngeri
te ¸si m˘anânc˘a“, i-a spus îngerul. „¸si el s-a uitat ¸si iat˘a c˘a era o turt˘a
coapt˘a pe c˘arbuni ¸si un ulcior cu ap˘a la capul s˘au“.
Dup˘a ce s-a înviorat prin ceea ce i-a fost preg˘atit, el s-a culcat
din nou. Îngerul a venit ¸si a doua oar˘a. Atingându-l pe b˘arbatul prea
obosit, el i-a spus cu mil˘a ¸si duio¸sie: „Scoal˘a-te ¸si m˘anânc˘a; fiindc˘a
drumul pe care îl ai de f˘acut este prea lung pentru tine“. „¸si el s-a
sculat, a mâncat ¸si a b˘aut, iar cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea
aceea a fost în stare s˘a c˘al˘atoreasc˘a patruzeci de zile ¸si patruzeci
de nop¸ti pân˘a la muntele lui Dumnezeu, Horeb“, unde s-a refugiat
într-o pe¸ster˘a. — PK 166
În pustie, singur ¸si descurajat [dup˘a experien¸ta sa de pe vârful
muntelui Carmel], Ilie spusese c˘a s-a s˘aturat de via¸t˘a ¸si s-a rugat ca
s˘a moar˘a. Îns˘a Domnul, în mila Lui, nu i-a f˘acut dup˘a cuvântul lui.
Ilie avea de f˘acut o mare lucrare. — PK 228
Cuvântul Domnului a venit la el printr-un înger puternic: „Ce
faci tu aici, Ilie?“ Cu toat˘a am˘ar˘aciunea sufletului s˘au, Ilie ¸si-a mur-
murat plângerea: „Am fost plin de râvn˘a pentru Domnul Dumnezeul
o¸stirilor: C˘aci copiii lui Israel au p˘ar˘asit leg˘amântul T˘au, au d˘arâmat
altarele Tale ¸si au omorât cu sabia pe proorocii T˘ai; ¸si uite, am r˘amas
doar eu singur; ¸si ei caut˘a s˘a-mi ia via¸ta“.
Spunând profetului s˘a plece din pe¸stera în care se ascunsese,
îngerul i-a poruncit s˘a se înf˘a¸ti¸seze înaintea Domnului pe munte ¸si
[133]
s˘a asculte de Cuvântul S˘au. Pe când Ilie a f˘acut acest lucru, „iat˘a,
înaintea Domnului a trecut un vânt tare ¸si puternic, care despica
mun¸tii ¸si sf˘arâma stâncile; Domnul nu era în vântul acela. ¸Si dup˘a
vânt, a venit un cutremur de p˘amânt; Domnul nu era în cutremurul
de p˘amânt. ¸Si dup˘a cutremurul de p˘amânt a venit un foc; ¸si Domnul
nu era în focul acela. ¸Si dup˘a foc a venit un susur blând ¸si sub¸tire.
Când l-a auzit Ilie, ¸si-a acoperit fa¸ta cu mantaua, a ie¸sit ¸si a st˘atut la
gura pe¸sterii“. Sup˘ararea i-a trecut, duhul s˘au a fost lini¸stit ¸si supus.
El ¸stia acum c˘a o încredere lini¸stit˘a, o bizuire hot˘arât˘a pe Dumnezeu
avea s˘a fie întotdeauna pentru el un ajutor în vreme de nevoie. —
RH 23 octombrie 1913
Când Ilie era pe punctul de a-l p˘ar˘asi pe Elisei, el i-a spus aces-
tuia: „Cere-mi ce vrei s˘a-¸ti fac înainte s˘a fiu luat de la tine. ¸Si Elisei
a spus: Te rog s˘a vin˘a asupra mea o îndoit˘a m˘asur˘a din duhul t˘au.“
[2 Regi 2,9] — GW (1915) 116