Basic HTML Version
60
Adev˘arul despre îngeri
semnând sentin¸ta de condamnare pentru cetatea cea mândr˘a. A fost
îns˘a un om care a dovedit aten¸tie fa¸t˘a de acei str˘aini ¸si i-a invitat în
casa lui. Lot nu ¸stia cine sunt, dar amabilitatea ¸si ospitalitatea îi erau
caracteristice. — PP 158
Îngerii i-au dezv˘aluit lui Lot obiectivul misiunii lor: „Avem
s˘a nimicim locul acesta, pentru c˘a a ajuns mare plângere înaintea
Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul,
ca s˘a-l nimicim“. Str˘ainii pe care Lot s-a str˘aduit s˘a-i protejeze, i-au
promis acum c˘a ei îl vor ap˘ara pe el ¸si vor salva, de asemenea, ¸si
pe to¸ti membrii familiei sale, care aveau s˘a fug˘a împreun˘a cu el din
cetatea cea nelegiuit˘a... Lot a ie¸sit ca s˘a-¸si avertizeze copiii. El a
repetat cuvintele îngerilor: „Preg˘ati¸ti-v˘a degrab˘a s˘a ie¸si¸ti din acest
loc; c˘aci Domnul va nimici aceast˘a cetate“. Dar lor li se p˘area c˘a î¸si
bate joc de ei...
Lot s-a întors trist în casa lui ¸si le-a spus c˘a nu a avut izbând˘a.
Atunci îngerii i-au poruncit s˘a se scoale, s˘a-¸si ia so¸tia ¸si pe cele
dou˘a fiice care erau înc˘a în casa lui ¸si s˘a plece din cetate... Amor¸tit
de durere, el z˘abovea, nevoind s˘a plece. Dac˘a n-ar fi fost îngerii lui
Dumnezeu, ei ar fi pierit cu to¸tii în ruinele Sodomei. Solii cere¸sti l-au
luat de mân˘a pe el, pe so¸tia lui ¸si pe cele dou˘a fiice ¸si i-au condus
afar˘a din cetate.
Aici, îngerii i-au l˘asat ¸si s-au întors la Sodoma ca s˘a-¸si aduc˘a
la îndeplinire lucrarea lor de nimicire. Un altul — Acela de care se
rugase Avraam — s-a apropiat de Lot...
Prin¸tul cerului era al˘aturi de el, ¸si el se ruga pentru propria lui
via¸t˘a, ca ¸si când Dumnezeu, care dovedise atâta grij˘a ¸si dragoste
pentru el, nu îl mai ap˘ara. El trebuia s˘a se încread˘a cu totul în
[77]
Mesagerul divin, predându-¸si voin¸ta ¸si via¸ta în mâinile Domnului
f˘ar˘a nici o îndoial˘a sau ¸sov˘aire. Îns˘a, ca mul¸ti al¸tii, el a f˘acut un plan
pentru sine însu¸si...
S-a dat din nou solemna porunc˘a de a se gr˘abi, c˘aci furtuna de
foc nu mai putea fi întârziat˘a. Îns˘a o persoan˘a dintre fugari [so¸tia
lui Lot] a riscat, aruncând o privire înapoi la cetatea condamnat˘a ¸si
s-a transformat într-un monument al judec˘a¸tii lui Dumnezeu. — PP
158-161