„Dumnezeu cu noi“
9
de iubire la Marele Izvor al tuturor. ¸Si astfel, prin Hristos, circuitul
binefacerilor este complet, reprezentând caracterul Marelui D˘at˘ator,
legea vie¸tii.
Chiar în cer, legea aceasta a fost c˘alcat˘a. P˘acatul a luat na¸stere
prin în˘al¸tarea de sine. Lucifer, heruvimul acoperitor, a dorit s˘a fie cel
dintâi din cer. El a c˘autat s˘a câ¸stige controlul asupra fiin¸telor cere¸sti,
s˘a le despart˘a de Creatorul lor ¸si s˘a le câ¸stige adorarea pentru sine.
De aceea, el L-a prezentat în mod fals pe Dumnezeu, atribuindu-I
[22]
dorin¸ta de în˘al¸tare de sine. El a c˘autat s˘a pun˘a în seama Creatorului
iubitor tr˘as˘aturile sale rele de caracter. În felul acesta i-a în¸selat el
pe îngeri. Tot a¸sa i-a în¸selat ¸si pe oameni. El i-a f˘acut s˘a pun˘a la
îndoial˘a Cuvântul lui Dumnezeu ¸si s˘a nu aib˘a încredere în bun˘atatea
Sa. Pentru c˘a Dumnezeu este un Dumnezeu drept ¸si de o extraordi-
nar˘a m˘are¸tie, Satana i-a determinat s˘a-L considere ca fiind sever ¸si
neiert˘ator. În felul acesta, el i-a convins pe oameni s˘a i se al˘ature în
rebeliune împotriva lui Dumnezeu, ¸si bezna nenorocirii s-a coborât
asupra lumii.
P˘amântul s-a întunecat din cauza în¸telegerii gre¸site a caracterului
lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele acestea întunecoase s˘a poat˘a fi
luminate, pentru ca lumea s˘a poat˘a fi adus˘a înapoi la Dumnezeu,
puterea în¸sel˘atoare a lui Satana trebuia s˘a fie sf˘arâmat˘a. Acest lucru
nu trebuia s˘a se fac˘a prin for¸t˘a. Exercitarea for¸tei este contrar˘a princi-
piilor de guvern˘amânt ale lui Dumnezeu; El dore¸ste numai o slujire
din iubire, ¸si iubirea nu poate fi impus˘a; ea nu poate fi câ¸stigat˘a
prin for¸t˘a sau autoritate. Numai prin iubire se treze¸ste iubirea. A-L
cunoa¸ste pe Dumnezeu înseamn˘a a-L iubi; caracterul S˘au trebuie s˘a
fie manifestat în contrast cu caracterul lui Satana. Aceast˘a lucrare
o putea face numai o singur˘a Fiin¸t˘a din tot universul. Numai Acela
care cuno¸stea în˘al¸timea ¸si adâncimea iubirii lui Dumnezeu o putea
face cunoscut˘a. Peste noaptea întunecat˘a a lumii trebuia s˘a r˘asar˘a
„Soarele neprih˘anirii, ¸si t˘am˘aduirea va fi sub aripile Lui“ (Mal. 4, 2).
Planul pentru r˘ascump˘ararea noastr˘a n-a fost un gând venit ulte-
rior, un plan formulat dup˘a c˘aderea lui Adam. A fost o descoperire a
„tainei care a fost ¸tinut˘a ascuns˘a timp de veacuri“ (Rom. 16, 25). A
fost o dezv˘aluire a principiilor care, din veacuri ve¸snice, sunt temelia
tronului lui Dumnezeu. De la început, Dumnezeu ¸si Hristos au ¸stiut
de apostazia lui Satana ¸si de c˘aderea omului prin puterea în¸sel˘atoare
a celui r˘au. Dumnezeu n-a ordonat ca p˘acatul s˘a ia fiin¸t˘a, dar i-a