La fântâna lui Iacov
143
serviciu. Acela care a f˘acut oceanul, care st˘apâne¸ste apele adâncului
celui mare, Acela care a deschis izvoarele ¸si pâraiele p˘amântului Se
odihnea de oboseal˘a la fântâna lui Iacov ¸si avea nevoie de bun˘avoin¸ta
unui str˘ain pentru a primi ap˘a în dar.
Femeia a v˘azut c˘a Isus era iudeu. Surprins˘a, a uitat s˘a-I îm-
plineasc˘a cererea ¸si a încercat s˘a-I cear˘a un motiv pentru aceasta.
„Cum se face“, a zis ea, „Tu, iudeu, ceri s˘a bei de la mine, femeie
samariteanc˘a?“
Isus a r˘aspuns: „Dac˘a ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu ¸si Cine
este Cel ce-¸ti zice: «D˘a-Mi s˘a beau!» tu singur˘a ai fi cerut s˘a bei, ¸si
El ¸ti-ar fi dat ap˘a vie“. Te miri c˘a am cerut de la tine un bine atât de
mic, cum ar fi s˘a sco¸ti ap˘a din fântân˘a. Dac˘a ai fi cerut de la Mine,
¸ti-a¸s fi dat s˘a bei din apa vie¸tii ve¸snice.
Femeia n-a în¸teles cuvintele lui Hristos, dar a sim¸tit importan¸ta
lor solemn˘a. Purtarea ei u¸suratic˘a ¸si batjocoritoare a început s˘a se
schimbe. Crezând c˘a Isus vorbea despre fântâna la care se afla, I-a
zis: „Doamne, n-ai cu ce s˘a sco¸ti ap˘a ¸si fântâna este adânc˘a; de
unde ai putea s˘a ai dar aceast˘a ap˘a vie? E¸sti Tu oare mai mare decât
p˘arintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta ¸si a b˘aut din ea
el însu¸si?“ În fa¸ta ei vedea un biet c˘al˘ator însetat, obosit de cale ¸si
pr˘afuit. În minte L-a comparat cu respectatul patriarh Iacov. Cultiva
gândul atât de firesc c˘a n-ar mai exista o fântân˘a mai bun˘a ca aceea
dat˘a de p˘arin¸ti. Ea privea înapoi la p˘arin¸ti, înainte — spre venirea
lui Mesia, cu toate c˘a N˘adejdea p˘arin¸tilor, Mesia în persoan˘a, era
lâng˘a ea ¸si nu-L cuno¸stea. Câte fiin¸te însetate ¸si ast˘azi se g˘asesc
lâng˘a fântâna de ap˘a vie ¸si cu toate acestea caut˘a s˘a se dep˘arteze
de izvorul vie¸tii! „S˘a nu zici în inima ta: Cine se va sui în cer? (S˘a
pogoare adic˘a pe Hristos din cer.) Sau: Cine se va pogorî în adânc?
(S˘a scoale adic˘a pe Hristos din mor¸ti)... Cuvântul este aproape de
tine, în gura ta ¸si în inima ta... Dac˘a m˘arturise¸sti deci cu gura ta pe
Isus ca Domn, ¸si dac˘a crezi în inima ta c˘a Dumnezeu L-a înviat din
mor¸ti, vei fi mântuit“ (Rom. 10, 6-9).
[185]
[186]
[187]
Isus n-a r˘aspuns îndat˘a la întrebarea privitoare la Sine, ci cu
seriozitate solemn˘a a zis: „Oricui bea ap˘a din apa aceasta, îi va fi
iar˘a¸si sete. Dar oricui bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac
nu-i va fi sete; ba înc˘a apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el
într-un izvor de ap˘a, care va ¸tâ¸sni în via¸ta ve¸snic˘a“.