Basic HTML Version
144
Hristos Lumina Lumii
Acela care caut˘a s˘a-¸si sting˘a setea la fântânile acestei lumi va
bea numai ca s˘a înseteze iar˘a¸si. Pretutindeni se g˘asesc oameni ne-
mul¸tumi¸ti. Ei doresc ceva care s˘a le umple lipsa din suflet. Unul
singur este Cel care le poate împlini aceast˘a lips˘a. Nevoia lumii, Cel
pe care-L doresc toate popoarele, este Hristos. Harul dumnezeiesc,
pe care numai El îl poate da, este ca o ap˘a vie, care cur˘a¸t˘a, învioreaz˘a
¸si d˘a putere sufletului.
Isus nu voia s˘a spun˘a c˘a o singur˘a înghi¸titur˘a de ap˘a ar fi în-
destul˘atoare pentru primitor. Acela care gust˘a o dat˘a din iubirea
lui Hristos va dori mereu s˘a mai primeasc˘a din ea ¸si nu mai caut˘a
nimic altceva. Bog˘a¸tiile, onorurile ¸si pl˘acerile lumii nu-l mai atrag.
Strig˘atul continuu al inimii sale este: „Mai mult din Tine“. Iar Acela
care îi descoper˘a sufletului nevoile sale este gata s˘a-i aline foamea ¸si
setea. Toate proviziile ¸si tot ajutorul omenesc dau gre¸s. Rezervoarele
se vor goli, lacurile vor seca, dar Mântuitorul este o fântân˘a care nu
seac˘a. Putem s˘a bem ¸si iar s˘a bem ¸si de fiecare dat˘a provizia este
înnoit˘a. Acela în care locuie¸ste Hristos are în sine însu¸si o fântân˘a
de binecuvânt˘ari — „un izvor de ap˘a din care va ¸tâ¸sni via¸t˘a ve¸snic˘a“.
Din acest izvor, poate scoate t˘arie ¸si har pentru toate nevoile.
În timp ce îi vorbea despre apa vie, femeia privea la El cu aten¸tie,
dar ¸si cu uimire. El îi trezise interesul ¸si dorin¸ta dup˘a darul de care
vorbea. ¸Si-a dat seama c˘a El nu vorbea de apa din fântâna lui Iacov,
c˘aci din aceasta b˘ause ea ¸si însetase mereu. „Doamne“, I-a zis ea,
„d˘a-mi aceast˘a ap˘a ca s˘a nu-mi mai fie sete ¸si s˘a nu mai vin pân˘a
aici s˘a scot.“
Isus a schimbat deodat˘a conversa¸tia. Înainte ca fiin¸ta aceasta s˘a
primeasc˘a darul pe care El voia s˘a i-l dea, trebuia ca ea s˘a recunoasc˘a
p˘acatul ¸si pe Mântuitorul s˘au. „Du-te“, i-a zis El, „de cheam˘a pe b˘ar-
batul t˘au ¸si vino aici.“ Ea a r˘aspuns: „N-am b˘arbat“. În felul acesta,
ea spera s˘a evite orice discu¸tie în direc¸tia aceasta. Dar Mântuitorul a
continuat: „Bine ai zis c˘a n-ai b˘arbat. Pentru c˘a cinci b˘arba¸ti ai avut;
¸si acela pe care îl ai acum, nu î¸ti este b˘arbat. Aici ai spus adev˘arul“.
Femeia s-a cutremurat. O mân˘a misterioas˘a întorcea paginile
din istoria vie¸tii ei ¸si scotea la iveal˘a lucrurile pe care ea le credea
[188]
ascunse pentru totdeauna. Cine era Acela care putea s˘a citeasc˘a
tainele vie¸tii ei? I-au venit în minte gânduri cu privire la ve¸snicie,
la judecata viitoare, când toate cele ascunse vor fi descoperite. În
lumina aceasta, con¸stiin¸ta ei s-a trezit.