Basic HTML Version
La fântâna lui Iacov
145
Nu putea s˘a nege nimic; dar a încercat s˘a ocoleasc˘a orice aluzie
cu privire la un subiect atât de nepl˘acut. Cu adânc respect, I-a zis:
„Doamne, v˘ad c˘a e¸sti prooroc“. Atunci, n˘ad˘ajduind s˘a-¸si aduc˘a la
t˘acere con¸stiin¸ta, s-a îndreptat spre probleme de controvers˘a religi-
oas˘a. Dac˘a Acesta era cu adev˘arat un profet, f˘ar˘a îndoial˘a c˘a putea
s˘a-i dea îndrum˘ari asupra acestor probleme, care fuseser˘a atât de
mult discutate.
Cu r˘abdare, Isus i-a îng˘aduit s˘a duc˘a vorba acolo unde voia.
Dar, în acela¸si timp, a folosit ocazia pentru a-i aduce la cuno¸stin¸t˘a
adev˘arul. „P˘arin¸tii no¸stri“, a zis ea, „s-au închinat pe muntele acesta;
¸si voi zice¸ti c˘a în Ierusalim este locul unde s˘a se închine oamenii.“
Chiar în fa¸t˘a se afla muntele Garizim. Templul lui fusese d˘arâmat
¸si nu r˘am˘asese decât altarul. Locul de închinare formase obiectul
unei neîntrerupte certe între iudei ¸si samariteni. Unii dintre str˘amo¸sii
acestora din urm˘a f˘acuser˘a parte pe vremuri din Israel; dar, din cauza
p˘acatelor lor, Domnul îng˘aduise s˘a fie înfrân¸ti de un neam idolatru.
Vreme de multe genera¸tii, ei avuseser˘a leg˘aturi cu oameni idolatri, a
c˘aror religie a molipsit treptat credin¸ta lor. Este adev˘arat, ei sus¸tineau
c˘a idolii nu f˘aceau decât s˘a le reaminteasc˘a despre Dumnezeul cel
viu, Conduc˘atorul universului; cu toate acestea, oamenii erau mâna¸ti
s˘a se închine la chipurile lor cioplite.
Când templul din Ierusalim a fost rezidit în timpul lui Ezra, sama-
ritenii au vrut s˘a dea ¸si ei ajutor. Li s-a refuzat îns˘a acest privilegiu
¸si de atunci a izbucnit o vr˘ajm˘a¸sie crunt˘a între cele dou˘a popoare.
Samaritenii au cl˘adit un templu rival pe muntele Garizim. Aici se
închinau lui Dumnezeu dup˘a ritualul mozaic, de¸si nu renun¸taser˘a
deplin la idolatrie. Dar peste ei au venit dezastre, templul lor a fost
d˘arâmat de vr˘ajma¸si ¸si p˘area c˘a se afl˘a sub blestem; cu toate acestea,
se ¸tineau de tradi¸tiile ¸si de formele lor de închinare. Ei nu voiau s˘a
recunoasc˘a Templul de la Ierusalim ca loca¸s al lui Dumnezeu, nici
s˘a admit˘a c˘a religia iudeilor era superioar˘a religiei lor.
R˘aspunzându-i femeii, Isus i-a zis: „Crede-M˘a c˘a vine ceasul
când nu v˘a ve¸ti închina Tat˘alui nici pe muntele acesta, nici în Ie-
rusalim. Voi v˘a închina¸ti la ce nu cunoa¸ste¸ti, noi ne închin˘am la
ce cunoa¸stem, c˘aci mântuirea vine de la iudei“. Isus îi dovedise c˘a
era liber de prejudec˘a¸tile iudeilor fa¸t˘a de samariteni. Acum c˘auta
s˘a nimiceasc˘a prejudecata femeii samaritence contra iudeilor. De¸si
[189]
amintise faptul c˘a religia samaritenilor era stricat˘a din cauza idola-