Basic HTML Version
146
Hristos Lumina Lumii
triei, El a spus c˘a adev˘arurile cele mai mari cu privire la mântuire
au fost încredin¸tate iudeilor ¸si c˘a dintre ei trebuia s˘a vin˘a Mesia. În
scrierile sacre, ei aveau o descriere l˘amurit˘a a caracterului lui Dum-
nezeu ¸si a principiilor guvern˘arii Sale. Isus Se a¸seza între iudei ca
între aceia c˘arora Dumnezeu le d˘aduse o dreapt˘a cuno¸stin¸t˘a despre
Sine.
El dorea s˘a înal¸te gândurile femeii deasupra lucrurilor care pri-
veau ceremoniile ¸si formele, deasupra controverselor. „Vine ceasul“,
a zis El, „¸si acum a ¸si venit, când închin˘atorii adev˘ara¸ti se vor închina
Tat˘alui în duh ¸si adev˘ar, fiindc˘a astfel de închin˘atori dore¸ste ¸si Tat˘al.
Dumnezeu este Duh ¸si cine se închin˘a Lui trebuie s˘a se închine în
duh ¸si adev˘ar.“
Aici este f˘acut cunoscut acela¸si adev˘ar pe care Domnul Isus
i l-a descoperit ¸si lui Nicodim, când a zis: „Dac˘a un om nu se
na¸ste din nou, nu poate vedea Împ˘ar˘a¸tia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 3).
Oamenii nu ajung în comuniune cu cerul, cercetând un munte sfânt
sau un templu sacru. Religia nu trebuie s˘a fie m˘arginit˘a la forme ¸si
ceremonii exterioare. Religia care vine de la Dumnezeu este singura
religie care duce la Dumnezeu. Pentru a-L sluji corect, trebuie s˘a fim
n˘ascu¸ti din Duhul Sfânt. Acesta va cur˘a¸ti inima ¸si va înnoi mintea,
dându-ne o nou˘a putere de a-L cunoa¸ste ¸si a-L iubi pe Dumnezeu.
Acesta ne va face s˘a ascult˘am de bun˘avoie de toate cerin¸tele Lui.
Aceasta este adev˘arata închinare. Ea este fructul lucr˘arii Duhului
Sfânt. Toate rug˘aciunile sincere sunt inspirate de Duhul ¸si asemenea
rug˘aciuni sunt pl˘acute lui Dumnezeu. Oriunde un suflet caut˘a pe
Dumnezeu, se d˘a pe fa¸t˘a lucrarea Duhului ¸si Dumnezeu Se descoper˘a
acelui suflet. Deoarece asemenea închin˘atori caut˘a, El a¸steapt˘a s˘a-i
primeasc˘a ¸si s˘a fac˘a din ei fiii ¸si fiicele Lui.
În timp ce vorbea cu Isus, femeia a fost impresionat˘a de cuvin-
tele Lui. Ea n-a auzit niciodat˘a asemenea lucruri nici de la preo¸tii
poporului ei ¸si nici de la iudei. Când i-a fost descris trecutul vie¸tii,
¸si-a dat seama de lipsa ei cea mare. A sim¸tit setea sufletului, pe
care apele fântânii din Sihar n-o puteau stinge niciodat˘a. Nimic din
ceea ce întâlnise pân˘a aici n-a atras-o c˘atre o ¸tint˘a mai înalt˘a. Isus a
convins-o c˘a citea tainele vie¸tii ei ¸si cu toate acestea a sim¸tit c˘a îi
este prieten, plin de mil˘a ¸si de iubire. În timp ce cur˘a¸tia prezen¸tei
Lui îi condamnase p˘acatul, El nu rostise nici un cuvânt de acuzare,
dar îi vorbise de harul Lui care-i putea înnoi sufletul. Ea a început
[190]