Basic HTML Version
La fântâna lui Iacov
147
s˘a se conving˘a despre natura Lui. În mintea ei s-a ridicat întrebarea:
„Nu cumva acesta este Mesia a¸steptat de atâta vreme?“ Ea a zis:
„ ¸Stiu c˘a are s˘a vin˘a Mesia (c˘aruia I se zice Hristos); când va veni
El, are s˘a ne spun˘a toate lucrurile“. Isus i-a r˘aspuns: „Eu, Cel care
vorbesc cu tine, sunt Acela“.
Când femeia a auzit aceste cuvinte, în inima ei a r˘as˘arit credin¸ta.
Ea a primit vestea cea minunat˘a din gura Înv˘a¸t˘atorului divin.
Femeia aceasta era capabil˘a s˘a în¸teleag˘a. Era gata s˘a primeasc˘a
cea mai nobil˘a descoperire; pentru c˘a se interesa de Scripturi, ¸si
Duhul Sfânt îi preg˘atise mintea pentru a primi mai mult˘a lumin˘a.
Studiase f˘ag˘aduin¸ta Vechiului Testament: „Domnul, Dumnezeul t˘au,
î¸ti va ridica din mijlocul t˘au, dintre fra¸tii t˘ai, un prooroc ca mine:
s˘a asculta¸ti de El!“ (Deut. 18, 15). Ea dorea s˘a în¸teleag˘a aceast˘a
profe¸tie. Mintea i-a fost deodat˘a luminat˘a. Apa vie¸tii, via¸ta spiritual˘a
pe care Hristos o d˘a fiec˘arui suflet însetat, a început s˘a ¸tâ¸sneasc˘a în
inima ei. Duhul Domnului lucra în ea.
Declara¸tia l˘amurit˘a f˘acut˘a de Hristos acestei femei nu putea fi
f˘acut˘a unui iudeu plin de îndrept˘a¸tire de sine. Hristos era mult mai
rezervat când vorbea fa¸t˘a de ei. Ceea ce a fost oprit de la iudei, ceea
ce mai târziu chiar ucenicii au p˘astrat în tain˘a, a fost descoperit fa¸t˘a
de ea. Isus a v˘azut c˘a ea va folosi cuno¸stin¸tele câ¸stigate pentru a face
¸si altora parte de harul Lui.
Când s-au întors, ucenicii au fost surprin¸si v˘azând c˘a Mântuitorul
vorbea cu femeia. El nu luase apa r˘acoritoare pe care o dorise ¸si nici
nu S-a oprit s˘a m˘anânce din hrana adus˘a de ucenicii Lui. Dup˘a ce
femeia a plecat, ucenicii L-au rugat s˘a m˘anânce. L-au v˘azut t˘acut,
absorbit în meditare. Fa¸ta Lui str˘alucea de lumin˘a ¸si se temeau s˘a
nu-L întrerup˘a din leg˘atura cu cerul. Dar ¸stiau c˘a este obosit ¸si c˘a-I
este foame, a¸sa c˘a au socotit ca o datorie a lor s˘a-I reaminteasc˘a de
nevoile Lui fizice. Isus a recunoscut interesul lor plin de iubire ¸si a
zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoa¸ste¸ti“.
Ucenicii s-au întrebat cine I-ar fi putut aduce de mâncare; dar El
le-a explicat: „Mâncarea Mea este s˘a fac voia Celui ce M-a trimis
¸si s˘a împlinesc lucrarea Lui“ (Ioan 4, 34). Când cuvintele Lui au
de¸steptat con¸stiin¸ta femeii, Isus S-a bucurat. A v˘azut c˘a ea bea din
apa vie¸tii ¸si atunci foamea ¸si setea Lui au fost satisf˘acute. Împlinirea
[191]
misiunii, pentru realizarea c˘areia p˘ar˘asise cerul, Îl îmb˘arb˘ata pe Mân-
tuitorul în lucrarea Lui ¸si-L în˘al¸ta mai presus de nevoile omene¸sti.