Basic HTML Version
154
Hristos Lumina Lumii
Dar întristarea lui era mai de mult cunoscut˘a de Isus. Înainte ca
acest slujba¸s s˘a plece de acas˘a, Mântuitorul v˘azuse durerea lui.
El mai ¸stia c˘a tat˘al î¸si pusese în minte anumite condi¸tii ca s˘a
cread˘a în Isus. Dac˘a cererea lui nu avea s˘a fie împlinit˘a, nu avea
s˘a-L primeasc˘a drept Mesia. În timp ce slujba¸sul disperat a¸stepta
r˘aspunsul, Isus a zis: „Dac˘a nu vede¸ti semne ¸si minuni, cu nici un
chip nu crede¸ti“.
În ciuda tuturor dovezilor c˘a Isus era Hristosul, peti¸tionarul se
hot˘arâse s˘a cread˘a în El numai cu condi¸tia împlinirii cererii lui.
Mântuitorul a v˘azut contrastul dintre necredin¸ta aceasta ce ridic˘a
întreb˘ari ¸si credin¸ta simpl˘a a samaritenilor, care nu ceruser˘a nici
un semn, nici o minune. Cuvântul S˘au, dovada mereu prezent˘a a
dumnezeirii Lui, avea o putere conving˘atoare, care p˘atrundea inima
lor. Domnului Hristos Îi p˘area r˘au c˘a poporul S˘au, c˘aruia îi fuseser˘a
încredin¸tate proorociile sfinte, nu în¸telegea glasul lui Dumnezeu care
le vorbea prin Fiul S˘au.
Slujba¸sul împ˘ar˘atesc avea totu¸si oarecare credin¸t˘a, pentru c˘a el
venise s˘a cear˘a ceea ce, dup˘a p˘arerea lui, era cea mai pre¸tioas˘a dintre
toate binecuvânt˘arile. Isus avea de dat un dar mai mare. El dorea nu
numai s˘a vindece copilul, dar s˘a fac˘a pe slujba¸s ¸si familia lui p˘arta¸si
la binecuvântarea mântuirii ¸si s˘a aprind˘a o lumin˘a în Capernaum,
care, în curând, avea s˘a fie câmpul S˘au de activitate. Dar slujba¸sul
împ˘ar˘atesc trebuia totu¸si s˘a-¸si dea seama de nevoile sale înainte de
a dori harul lui Hristos. Curteanul acesta reprezenta pe mul¸ti al¸tii
din neamul lui. Ei c˘autau s˘a aib˘a leg˘aturi cu Isus din motive egoiste.
Sperau s˘a aib˘a un oarecare câ¸stig de la puterea Lui ¸si credin¸ta lor era
legat˘a de realizarea acestui câ¸stig; în schimb, nu-¸si d˘adeau seama de
boala lor spiritual˘a ¸si nu vedeau nevoia harului divin.
Ca un fulger, cuvintele Mântuitorului au f˘acut lumin˘a în inima
slujba¸sului împ˘ar˘atesc. El ¸si-a dat seama c˘a motivele pentru care
Îl c˘auta pe Isus erau egoiste. Credin¸ta lui ¸sov˘aitoare i-a ap˘arut în
adev˘aratul ei caracter. Plin de durere, ¸si-a dat seama c˘a îndoiala sa
putea s˘a coste via¸ta fiului s˘au. A sim¸tit c˘a era în fa¸ta Cuiva care putea
s˘a citeasc˘a gândurile ¸si c˘aruia totul Îi era cu putin¸t˘a. În disperarea
sa, a strigat: „Doamne, vino pân˘a nu moare micu¸tul meu!“ Credin¸ta
lui s-a prins de Hristos ca ¸si Iacov când, în lupta cu îngerul, a strigat:
„Nu te las pân˘a când nu m˘a vei binecuvânta“ (Gen. 32, 26).