Basic HTML Version
Închiderea ¸si moartea lui Ioan Botezatorul
173
¸si de vigoare. Demoniza¸tii ¸si paraliza¸tii ascultau de cuvântul Lui,
nebunia îi p˘ar˘asea ¸si veneau s˘a I se închine. În timp ce le vindeca
bolile, El îi înv˘a¸ta pe oameni. ¸T˘aranii ¸si muncitorii s˘araci, care erau
evita¸ti de rabini ca fiind necura¸ti, se adunau în jurul Lui, iar El le
vorbea cuvintele vie¸tii ve¸snice.
A¸sa a trecut ziua, în timp ce ucenicii lui Ioan au v˘azut ¸si au
auzit totul. În cele din urm˘a, Isus i-a chemat lâng˘a El ¸si i-a invitat s˘a
mearg˘a la Ioan ¸si s˘a-i spun˘a ce v˘azuser˘a, ad˘augând: „Ferice de acela
pentru care nu voi fi un prilej de poticnire“ (Luca 7, 23). Dovada
dumnezeirii Lui se vedea în adaptarea la nevoile neamului omenesc
suferind. Slava se ar˘ata în mila Lui fa¸t˘a de starea noastr˘a umil˘a.
Ucenicii au dus r˘aspunsul, care a fost îndestul˘ator. Ioan ¸si-a adus
aminte de profe¸tia despre Mesia: „Domnul M-a uns s˘a duc ve¸sti bune
celor nenoroci¸ti; El M-a trimis s˘a vindec pe cei cu inima zdrobit˘a, s˘a
vestesc robilor slobozenia ¸si prin¸silor de r˘azboi izb˘avirea; s˘a vestesc
un an de îndurare al Domnului“ (Is. 61, 1.2). Lucr˘arile lui Hristos
nu numai c˘a Îl prezentau ca fiind Mesia, dar ar˘atau în ce chip avea
s˘a se întemeieze împ˘ar˘a¸tia Lui. Lui Ioan i se descoperise acela¸si
adev˘ar care i se d˘aduse lui Ilie, când „înaintea Domnului a trecut
un vânt tare ¸si puternic, care despica mun¸tii ¸si sf˘arâma stâncile.
Domnul nu era în vântul acela. ¸Si dup˘a vânt, a venit un cutremur de
p˘amânt. Domnul nu era în cutremurul de p˘amânt. ¸Si dup˘a cutremurul
de p˘amânt, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. ¸Si dup˘a
foc, Dumnezeu a vorbit profetului printr-un susur blând ¸si sub¸tire“
(1 Împ. 19, 11-12). A¸sa urma ¸si Isus s˘a- ¸Si fac˘a lucrarea, nu prin
z˘ang˘anitul armelor ¸si prin r˘asturnarea tronurilor ¸si împ˘ar˘a¸tiilor, ci
vorbind la inimile oamenilor printr-o via¸t˘a de îndurare ¸si sacrificiu
de sine.
[218]
Principiul vie¸tii lui Ioan Botez˘atorul, de lep˘adare de sine, era
principiul împ˘ar˘a¸tiei lui Mesia. Ioan ¸stia bine cât de str˘ain era lucrul
acesta de principiile ¸si n˘adejdile conduc˘atorilor lui Israel. Ceea
ce pentru el era o dovad˘a conving˘atoare despre dumnezeirea lui
Hristos nu urma s˘a fie o dovad˘a pentru ei. Ei a¸steptau un Mesia
care nu fusese f˘ag˘aduit. Ioan a v˘azut c˘a lucrarea Mântuitorului nu
putea s˘a câ¸stige de la ei decât ur˘a ¸si condamnare. El însu¸si, înainte-
merg˘atorul, gusta doar din paharul pe care Hristos urma s˘a-l soarb˘a
pân˘a la drojdii.