Basic HTML Version
174
Hristos Lumina Lumii
Cuvintele Mântuitorului: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi
fi un prilej de poticnire“ erau o delicat˘a mustrare pentru Ioan. Ele nu
au r˘amas f˘ar˘a efect. În¸telegând acum mai limpede natura misiunii
lui Hristos, el s-a consacrat lui Dumnezeu pentru via¸t˘a sau pentru
moarte, cum era mai bine pentru lucrarea pe care o iubea.
Dup˘a plecarea solilor, Isus le-a vorbit oamenilor despre Ioan.
Inima Mântuitorului era plin˘a de mil˘a pentru martorul credincios,
îngropat acum în închisoarea lui Irod. El nu voia ca lumea s˘a cread˘a
c˘a Dumnezeu îl uitase pe Ioan sau c˘a acestuia i-ar fi sc˘azut credin¸ta
în ziua încerc˘arii. „Ce a¸ti ie¸sit s˘a vede¸ti în pustie?“ a zis El. „O
trestie cl˘atinat˘a de vânt?“
Trestiile înalte, care cre¸steau lâng˘a Iordan, aplecându-se la fie-
care adiere de vânt, îi reprezentau pe rabini, care luaser˘a pozi¸tia de
critici ¸si judec˘atori ai lucr˘arii lui Ioan Botez˘atorul. Ei erau cl˘atina¸ti
într-o parte ¸si în alta de vânturile concep¸tiilor populare. Ei nu voiau
s˘a se umileasc˘a pentru a primi solia cercet˘atoare de inim˘a a lui Ioan
Botez˘atorul, dar, de teama poporului, nu îndr˘azniser˘a s˘a se împotri-
veasc˘a pe fa¸t˘a lucr˘arii lui. Dar solul lui Dumnezeu nu avea un spirit
atât de la¸s. Mul¸timile care se adunaser˘a în jurul lui Hristos fuseser˘a
martore ale lucr˘arii lui Ioan. Ei ascultaser˘a cuvintele lui pline de
curaj prin care mustra p˘acatul. Pentru fariseii plini de îndrept˘a¸tire
de sine, pentru preo¸tii din rândul saducheilor, pentru împ˘aratul Irod
¸si curtea lui, pentru prin¸ti ¸si solda¸ti, pentru vame¸si ¸si ¸t˘arani, Ioan
vorbise la fel de l˘amurit. El nu era o trestie b˘atut˘a de vântul laude-
lor sau prejudec˘a¸tilor omene¸sti. În închisoare, loialitatea lui fa¸t˘a de
Dumnezeu ¸si zelul lui pentru neprih˘anire au r˘amas acelea¸si ca atunci
când predica solia lui Dumnezeu în pustie. În credincio¸sia lui fa¸t˘a
de principii, el era tot a¸sa de statornic ca o stânc˘a.
Isus a continuat: „Atunci ce a¸ti ie¸sit s˘a vede¸ti? Un om îmbr˘acat în
haine moi? Iat˘a c˘a cei ce poart˘a haine moi sunt în casele împ˘ara¸tilor“.
Ioan fusese chemat s˘a mustre p˘acatele ¸si excesele timpului s˘au, ¸si
îmbr˘ac˘amintea lui simpl˘a ¸si via¸ta lui plin˘a de sacrificiu de sine
[219]
erau în armonie cu caracterul lucr˘arii sale. Îmbr˘ac˘amintea bogat˘a ¸si
luxul acestei vie¸ti nu sunt partea servilor lui Dumnezeu, ci a acelora
care locuiesc „în casele împ˘ara¸tilor“, mai marii acestei lumi, c˘arora
le apar¸tin puterea ¸si bog˘a¸tia ei. Isus dorea s˘a îndrepte aten¸tia la
contrastul dintre îmbr˘ac˘amintea lui Ioan ¸si aceea purtat˘a de preo¸ti ¸si
de conduc˘atori. Ace¸sti slujba¸si se îmbr˘acau în ve¸sminte bogate ¸si