Basic HTML Version
202
Hristos Lumina Lumii
au venit în num˘ar atât de mare la sinagog˘a, încât mul¸ti dintre ei au
fost nevoi¸ti s˘a se întoarc˘a, pentru c˘a n-au putut intra.
To¸ti cei care Îl auzeau pe Mântuitorul „erau uimi¸ti de înv˘a¸t˘atura
Lui, pentru c˘a vorbea cu putere“. „El îi înv˘a¸ta ca Unul care avea
putere, nu cum îi înv˘a¸tau c˘arturarii lor“ (Luca 4, 32; Mat. 7, 29).
Înv˘a¸t˘atura c˘arturarilor ¸si a b˘atrânilor era rece ¸si formalist˘a, ca o lec¸tie
înv˘a¸tat˘a pe dinafar˘a. Pentru ei, Cuvântul lui Dumnezeu nu avea
putere de via¸t˘a. Ideile ¸si tradi¸tiile lor erau puse în locul înv˘a¸t˘aturilor
Lui. În slujba obi¸snuit˘a, f˘acut˘a dup˘a rânduielile lor, pretindeau c˘a
explicau legea, dar nici inimile lor, nici ale ascult˘atorilor nu erau
mi¸scate de o inspira¸tie de la Dumnezeu.
Isus nu avea nimic de a face cu diferitele înv˘a¸t˘aturi care adu-
ceau desp˘ar¸tire între iudei. Lucrarea Lui era s˘a prezinte adev˘arul.
Cuvintele Lui rev˘arsau un potop de lumin˘a asupra înv˘a¸t˘aturilor pa-
triarhilor ¸si profe¸tilor, iar Scripturile ajungeau la oameni ca o nou˘a
descoperire. Niciodat˘a mai înainte nu sim¸tiser˘a ascult˘atorii Lui o
a¸sa profunzime a în¸telesului Cuvântului lui Dumnezeu.
Isus îi întâmpina pe oameni pe terenul lor, ca Unul care era obi¸s-
nuit cu greut˘a¸tile lor. El f˘acea adev˘arul s˘a fie frumos, prezentându-l
în chipul cel mai direct ¸si cel mai simplu. Limba folosit˘a de El era
curat˘a, aleas˘a ¸si limpede ca apa unui pârâu. Glasul Lui era ca o
melodie pentru cei care ascultaser˘a rostirile monotone ale rabinilor.
Cu toate c˘a înv˘a¸t˘atura Lui era simpl˘a, El vorbea ca unul care avea
autoritate. Caracteristica aceasta punea înv˘a¸t˘atura Lui în contrast cu
a tuturor celorlal¸ti. Rabinii vorbeau cu îndoial˘a ¸si ezitare, ca ¸si cum
Scripturile puteau fi interpretate ca s˘a însemne o dat˘a un lucru ¸si alt˘a
dat˘a exact invers. Ascult˘atorii ajungeau în fiecare zi într-o ¸si mai
mare nesiguran¸t˘a. Dar Isus prezenta Scripturile ca pe o autoritate
ce nu mai putea fi pus˘a la îndoial˘a. Oricare ar fi fost subiectul, El
îl prezenta cu putere, astfel încât cuvintele Lui s˘a nu fie puse la
îndoial˘a.
[254]
El vorbea îns˘a cu ardoare mai degrab˘a decât cu patim˘a. El vorbea
ca unul care are de îndeplinit un obiectiv bine definit. El aducea la
lumin˘a realit˘a¸tile lumii ve¸snice. În orice subiect Îl descoperea pe
Dumnezeu. Isus c˘auta s˘a destrame farmecul orbirii, care îi ¸tine pe
oameni absorbi¸ti de lucrurile p˘amânte¸sti. El a¸seza lucrurile acestei
vie¸ti în adev˘arata lor rela¸tie, ca fiind subordonate celor de interes
ve¸snic, dar nu trecea cu vederea importan¸ta lor. El înv˘a¸ta c˘a cerul