Basic HTML Version
216
Hristos Lumina Lumii
La vindecarea sl˘ab˘anogului din Capernaum, Hristos a dat ace-
ea¸si înv˘a¸t˘atur˘a. El a s˘avâr¸sit minunea pentru a da dovad˘a despre
puterea de a ierta p˘acatele. Vindecarea sl˘ab˘anogului ilustreaz˘a ¸si alte
adev˘aruri pre¸tioase. Ea este plin˘a de n˘adejde ¸si de încurajare, iar din
cele întâmplate cu fariseii porni¸ti pe ceart˘a, ea are ¸si o înv˘a¸t˘atur˘a
plin˘a de avertiz˘ari.
Ca ¸si leprosul, sl˘ab˘anogul pierduse orice speran¸t˘a de vindecare.
Boala lui era urmarea unei vie¸ti de p˘acat ¸si suferin¸tele lui erau f˘acute
¸si mai amare din cauza remu¸sc˘arilor. De mult˘a vreme ceruse el
ajutor fariseilor ¸si doctorilor, sperând s˘a fie sc˘apat de suferin¸tele lui
spirituale ¸si durerile fizice. Dar ei îl declaraser˘a cu r˘aceal˘a ca fiind
nevindecabil ¸si fusese l˘asat s˘a sufere mânia lui Dumnezeu. Fariseii
priveau suferin¸ta ca o dovad˘a a dizgra¸tiei divine ¸si se ¸tineau departe
de cei bolnavi ¸si de cei suferinzi. Se întâmpl˘a îns˘a adesea ca tocmai
aceia care se credeau a¸sa de sfin¸ti s˘a fie mai vinova¸ti decât oamenii
suferinzi, pe care îi condamnau.
Omul paralizat era cu totul lipsit de ajutor ¸si, v˘azând c˘a nu mai e
n˘adejde s˘a-i vin˘a de undeva sc˘apare, el a c˘azut în disperare. Atunci
a auzit de lucr˘arile minunate ale lui Isus, i s-a spus c˘a al¸tii, tot a¸sa de
p˘ac˘ato¸si ¸si dezn˘ad˘ajdui¸ti ca el, fuseser˘a vindeca¸ti, c˘a pân˘a ¸si lepro¸sii
fuseser˘a cur˘a¸ta¸ti. Prietenii care i-au spus lucrurile acestea i-au dat
curaj s˘a cread˘a c˘a ¸si el ar putea s˘a fie vindecat, dac˘a ar fi dus la Isus.
Dar n˘adejdea lui s-a spulberat când ¸si-a adus aminte în ce chip venise
boala asupra lui. Se temea ca nu cumva Medicul cel neprih˘anit s˘a
nu-l suporte în fa¸ta Lui.
Dar, mai mult decât vindecarea fizic˘a, el dorea eliberarea de
povara p˘acatului. Dac˘a ar fi putut s˘a-L vad˘a pe Isus ¸si s˘a primeasc˘a
asigurarea iert˘arii ¸si a p˘acii cu Cerul, el ar fi fost mul¸tumit fie s˘a
tr˘aiasc˘a, fie s˘a moar˘a, dup˘a voia lui Dumnezeu. Strig˘atul omului pe
moarte a fost: „O, de-a¸s putea ajunge în fa¸ta Lui!“ Nu era timp de
pierdut; carnea lui pr˘ap˘adit˘a începea s˘a dea semne de descompunere.
Cu lacrimi în ochi i-a rugat pe prietenii lui s˘a-l duc˘a pe pat pân˘a la
Isus, lucru pe care ei l-au f˘acut cu mare pl˘acere. Dar mul¸timea care
se adunase în˘auntrul ¸si împrejurul casei în care era Mântuitorul era
a¸sa de deas˘a, încât era cu neputin¸t˘a pentru bolnav ¸si pentru prietenii
lui s˘a ajung˘a la El sau chiar numai pân˘a acolo de unde s˘a-I aud˘a
glasul.