Basic HTML Version
„Po¸ti s˘a m˘a cur˘a¸te¸sti“
217
Isus predica în casa lui Petru. Dup˘a obicei, ucenicii Lui ¸sedeau
acolo. Au venit ¸si „ni¸ste farisei ¸si înv˘a¸t˘atori ai legii, din toate satele
Galileii, ¸si Iudeii, ¸si din Ierusalim“. Ace¸stia veniser˘a ca iscoade,
c˘autând o acuza¸tie împotriva lui Isus. În afar˘a de aceste persoane
oficiale, în mul¸timea amestecat˘a se înghesuiau oameni mâna¸ti de
zel, de evlavie, de curiozitate ¸si chiar necredincio¸si.
[268]
Erau reprezentate acolo diferite na¸tionalit˘a¸ti ¸si toate clasele soci-
ale. „Iar puterea Domnului era cu El, ca s˘a vindece.“ Duhul vie¸tii
plana asupra adun˘arii, dar fariseii ¸si c˘arturarii nu I-au sim¸tit pre-
zen¸ta. Ei nu ¸si-au sim¸tit lipsa, ¸si vindecarea nu era pentru ei. „Pe
cei fl˘amânzi i-a s˘aturat de bun˘at˘a¸ti ¸si pe cei boga¸ti i-a scos afar˘a cu
mâinile goale“ (Luca 1, 53).
Cei care îl duceau pe omul paralizat au încercat de nenum˘arate
ori s˘a-¸si fac˘a drum prin mul¸time, dar în zadar. Bolnavul privea în jur
într-o grozav˘a disperare. Când ajutorul de atâta vreme c˘autat era a¸sa
de aproape, cum putea s˘a renun¸te la speran¸ta sa? Dup˘a îndemnul lui,
prietenii l-au urcat pe acoperi¸sul casei ¸si, desf˘acând înveli¸sul, l-au
l˘asat în˘auntru, la picioarele lui Isus. Cuvântarea Sa a fost întrerupt˘a.
Mântuitorul a privit la fa¸ta plin˘a de durere ¸si a v˘azut ochii rug˘atori
a¸tinti¸ti asupra Lui. A în¸teles totul, c˘aci El atr˘asese la Sine pe aceast˘a
fiin¸t˘a dezn˘ad˘ajduit˘a ¸si îndoielnic˘a. În timp ce omul paralizat era înc˘a
acas˘a, Mântuitorul îi adusese convingerea în con¸stiin¸t˘a. Când s-a
poc˘ait de p˘acatele lui ¸si a crezut în puterea lui Isus de a-l vindeca,
îndur˘arile d˘at˘atoare de via¸t˘a ale Mântuitorului au c˘azut de prima
dat˘a ca o binecuvântare asupra inimii lui însetate. Isus urm˘arise cea
dintâi scânteie de credin¸t˘a, care crescuse pân˘a la convingerea c˘a El
era singurul ajutor al p˘ac˘atosului ¸si v˘azuse cum aceasta devine tot
mai puternic˘a, o dat˘a cu fiecare efort de a veni înaintea Lui.
Acum, în cuvintele care atinser˘a urechea suferindului ca o melo-
die pl˘acut˘a, Mântuitorul a zis: „Îndr˘azne¸ste, fiule! P˘acatele î¸ti sunt
iertate!“
Povara disper˘arii cade de pe inima omului bolnav, pacea iert˘arii
se a¸seaz˘a asupra duhului s˘au ¸si str˘aluce¸ste pe chipul s˘au. Durerea fi-
zic˘a s-a dus ¸si întreaga lui fiin¸t˘a e transformat˘a. Sl˘ab˘anogul nenorocit
este vindecat! P˘ac˘atosul vinovat este iertat!
În credin¸t˘a simpl˘a, el primise cuvintele lui Isus ca fiind darul
unei vie¸ti noi. El n-a mai cerut nimic, ci a r˘amas într-o t˘acere plin˘a
de fericire, prea plin de bucurie pentru a mai putea vorbi. Lumina