Basic HTML Version
218
Hristos Lumina Lumii
cereasc˘a str˘alucea asupra fe¸tei lui ¸si oamenii priveau uimi¸ti la scena
aceasta.
Rabinii a¸steptaser˘a plini de ner˘abdare s˘a vad˘a ce hot˘arâre ia
Hristos în cazul acesta. ¸Si-au adus aminte c˘a omul venise la ei dup˘a
ajutor ¸si c˘a ei refuzaser˘a s˘a-i dea n˘adejde sau s˘a-i arate simpatie.
Nemul¸tumindu-se numai cu atât, declaraser˘a c˘a omul suferea un
blestem dumnezeiesc pentru p˘acatele lui. Lucrurile acestea le-au
revenit cu putere în minte când l-au v˘azut pe omul bolnav înaintea
lor. Au observat interesul cu care to¸ti urm˘areau scena ¸si au sim¸tit o
team˘a nespus˘a c˘a-¸si vor pierde influen¸ta asupra poporului.
[269]
Ace¸sti demnitari n-au schimbat între ei nici un cuvânt, dar, pri-
vind unii la al¸tii, au citit acela¸si gând, ¸si anume c˘a trebuie f˘acut
ceva pentru a opri valul sim¸t˘amintelor. Isus declarase c˘a p˘acatele
sl˘ab˘anogului erau iertate. Fariseii au considerat aceste cuvinte ca o
hul˘a ¸si au pl˘anuit s˘a prezinte lucrurile acestea ca un p˘acat vrednic
de moarte. Ei ¸si-au zis în inima lor: „Hule¸ste! Cine poate s˘a ierte
p˘acatele decât numai Dumnezeu?“ (Marcu 2, 7).
A¸tintindu- ¸Si privirile asupra lor, priviri sub care ei au început
s˘a tremure ¸si s˘a se dea înapoi, Isus a zis: „Pentru ce ave¸ti astfel de
gânduri în inimile voastre? C˘aci ce este mai lesne? A zice: «P˘acatele
î¸ti sunt iertate» sau a zice: «Scoal˘a-te ¸si umbl˘a?» Dar, ca s˘a ¸sti¸ti c˘a
Fiul omului are putere pe p˘amânt s˘a ierte p˘acatele, «scoal˘a-te», a zis
El sl˘ab˘anogului, «ridic˘a-¸ti patul ¸si du-te acas˘a»“.
Atunci, acela care fusese adus la Isus pe o targ˘a se ridic˘a pe
picioarele sale, care prinseser˘a din nou elasticitate ¸si t˘aria tinere¸tii.
Sângele d˘at˘ator de via¸t˘a alearg˘a prin venele lui. Fiecare organ al
trupului porne¸ste deodat˘a la lucru. Str˘alucirea s˘an˘at˘a¸tii ia locul
paloarei mor¸tii atât de aproape „¸si îndat˘a sl˘ab˘anogul s-a sculat, ¸si-a
ridicat patul ¸si a ie¸sit afar˘a în fa¸ta tuturor; a¸sa c˘a to¸ti au r˘amas uimi¸ti
¸si sl˘aveau pe Dumnezeu ¸si ziceau: «Niciodat˘a n-am mai v˘azut a¸sa
ceva!»“
O, minunat˘a iubire a lui Hristos, care Se apleac˘a s˘a-i vindece
pe p˘ac˘ato¸si ¸si pe suferinzi! Divinitatea simte împreun˘a cu omul,
u¸surându-i durerile ¸si suferin¸tele! O, minunat˘a putere dat˘a astfel pe
fa¸t˘a pentru fiii oamenilor! Cine se mai poate îndoi de solia mântuirii?
Cine poate da la o parte îndur˘arile unui Mântuitor plin de mil˘a?
A fost nevoie de putere creatoare pentru a reface s˘an˘atatea acelui
trup în stare de descompunere. Acela¸si glas, care a chemat la via¸t˘a pe