Basic HTML Version
240
Hristos Lumina Lumii
se g˘aseau într-o leg˘atur˘a deosebit˘a cu El. Ei erau aproape totdeauna
cu El, fiind martori la minunile Lui ¸si ascultând cuvintele Lui. Ioan
era ¸si mai strâns legat de Isus, a¸sa încât el era cunoscut ca fiind
ucenicul pe care îl iubea Isus. Mântuitorul îi iubea pe to¸ti, dar Ioan
avea inima cea mai primitoare. Era mai tân˘ar ca to¸ti ceilal¸ti ¸si, cu
mult˘a încredere copil˘areasc˘a, î¸si deschidea inima fa¸t˘a de Isus. În
felul acesta, el a ajuns într-o leg˘atur˘a mai strâns˘a de iubire cu Hristos
¸si prin el s-a transmis poporului S˘au cea mai profund˘a înv˘a¸t˘atur˘a
spiritual˘a a Mântuitorului.
În fruntea uneia dintre grupele în care sunt împ˘ar¸ti¸ti apostolii se
g˘ase¸ste numele lui Filip. El a fost cel dintâi ucenic c˘aruia Isus i-a
adresat porunca: „Urmeaz˘a-M˘a“. Filip era din Betsaida, cetatea lui
Andrei ¸si a lui Petru. El ascultase înv˘a¸t˘atura lui Ioan Botez˘atorul ¸si
auzise cum Îl prezentase pe Isus ca Miel al lui Dumnezeu. Filip era
un c˘aut˘ator sincer dup˘a adev˘ar, dar, în ceea ce prive¸ste credin¸ta, era
z˘abavnic cu inima. De¸si se unise cu Hristos, din felul în care a vorbit
cu Natanael se vede c˘a el nu era cu totul convins de divinitatea lui
Isus. De¸si Hristos fusese proclamat ca Fiu al lui Dumnezeu printr-un
glas din cer, pentru Filip, El era „Isus din Nazaret, fiul lui Iosif“
(Ioan 1, 45). Din nou s-a ar˘atat lipsa de credin¸t˘a a lui Filip când
[293]
au fost hr˘ani¸ti cei cinci mii de oameni. Pentru a-l încerca, Isus a
întrebat: „De unde avem s˘a cump˘ar˘am pâini ca s˘a m˘anânce oamenii
ace¸stia?“ R˘aspunsul lui Filip înclina c˘atre necredin¸t˘a: „Pâinile pe
care le-am putea cump˘ara cu dou˘a sute de dinari n-ar ajunge ca
fiecare s˘a capete pu¸tintel din ele“ (Ioan 6, 5.7). Isus S-a întristat. Cu
toate c˘a Îi v˘azuse lucr˘arile ¸si-I sim¸tise puterea, Filip totu¸si nu avea
credin¸t˘a. Când grecii l-au întrebat cu privire la Isus, Filip n-a folosit
acest prilej pentru a-i prezenta Mântuitorului, ci s-a dus s˘a-i spun˘a
lui Andrei. Pân˘a ¸si în ultimele ceasuri dinaintea r˘astignirii, cuvintele
lui Filip erau de natur˘a s˘a descurajeze credin¸ta. Când Toma I-a spus
lui Isus: „Doamne, nu ¸stim unde Te duci; cum putem s˘a ¸stim calea
într-acolo?“, Isus i-a r˘aspuns: „Eu sunt calea, adev˘arul ¸si via¸ta...
Dac˘a M-a¸ti fi cunoscut pe Mine, a¸ti fi cunoscut ¸si pe Tat˘al Meu“.
De la Filip a venit un r˘aspuns al necredin¸tei: „Doamne, arat˘a-ne pe
Tat˘al ¸si ne este de ajuns“ (Ioan 14, 5-8). Atât de greoi la inim˘a, atât
de slab în credin¸t˘a era ucenicul acela care timp de trei ani fusese cu
Isus.