Basic HTML Version
Alegerea celor doisprezece
241
În contrast cu necredin¸ta lui Filip era încrederea copil˘areasc˘a a
lui Natanael. El era de fel un om foarte sincer, un om care vedea prin
credin¸t˘a realit˘a¸tile nev˘azute. Cu toate acestea, Filip era un elev în
¸scoala lui Hristos ¸si Înv˘a¸t˘atorul divin suporta cu r˘abdare necredin¸ta
¸si încetineala lui. Când S-a rev˘arsat Duhul Sfânt asupra ucenicilor,
Filip a devenit un înv˘a¸t˘ator dup˘a voia lui Dumnezeu. El ¸stia despre ce
vorbea ¸si-i înv˘a¸ta pe oameni cu o siguran¸t˘a care aducea convingere
ascult˘atorilor.
În timp ce Isus îi împuternicea pe ucenici, unul care nu fusese
chemat în mod deosebit a st˘aruit s˘a fie acceptat între ei. Acesta era
Iuda Iscarioteanul, un om care pretindea c˘a este urma¸s al lui Hristos.
El s-a prezentat ¸si a cerut cu st˘aruin¸t˘a un loc în acest cerc intim al
ucenicilor. Cu mult˘a seriozitate ¸si cu o aparent˘a sinceritate, el a zis:
„Înv˘a¸t˘atorule, vreau s˘a Te urmez oriunde vei merge“. Isus nici nu
l-a respins, nici nu i-a zis bun-venit, ci numai a rostit aceste cuvinte
triste: „Vulpile au vizuini ¸si p˘as˘arile cerului au cuiburi; dar Fiul
omului n-are unde- ¸Si odihni capul“ (Mat. 8, 19.20). Iuda credea c˘a
[294]
Isus este Mesia ¸si, unindu-se cu apostolii, n˘ad˘ajduia s˘a-¸si asigure
o pozi¸tie înalt˘a în împ˘ar˘a¸tia cea nou˘a. Isus urm˘area s˘a nimiceasc˘a
aceast˘a speran¸t˘a, m˘arturisindu- ¸Si s˘ar˘acia.
Ucenicii ¸tineau mult ca Iuda s˘a fac˘a parte din num˘arul lor. În-
f˘a¸ti¸sarea lui era impun˘atoare, era un om ager la minte ¸si talentat în
lucr˘arile lui ¸si ei l-au recomandat lui Isus ca pe un om care L-ar fi
putut ajuta foarte mult în lucrare. Au fost îns˘a surprin¸si c˘a Isus l-a
primit cu atâta r˘aceal˘a.
Ucenicii fuseser˘a foarte mult dezam˘agi¸ti pentru faptul c˘a Isus
nu încercase s˘a- ¸Si asigure colaborarea conduc˘atorilor lui Israel.
Ei considerau ca o gre¸seal˘a faptul c˘a nu- ¸Si înt˘are¸ste lucrarea prin
asigurarea sprijinului acestor oameni cu influen¸t˘a. Dac˘a El l-ar fi
respins pe Iuda, în mintea lor ei ar fi pus la îndoial˘a în¸telepciunea
Domnului lor. Cele petrecute mai târziu cu Iuda aveau s˘a le arate
primejdia de a îng˘adui considerentelor omene¸sti s˘a precump˘aneasc˘a
hot˘arârea cu privire la destoinicia oamenilor pentru lucrarea lui
Dumnezeu. Colaborarea unor astfel de oameni pe care ucenicii
erau ner˘abd˘atori s˘a-i câ¸stige ar fi tr˘adat lucrarea în mâna celor mai
înver¸suna¸ti vr˘ajma¸si ai ei.
Cu toate acestea, atunci când s-a al˘aturat ucenicilor, Iuda nu era
insensibil la frumuse¸tea caracterului lui Hristos. Sim¸tea influen¸ta