Predica de pe munte
247
s˘a se întemeieze în curând ¸si din evenimentele dimine¸tii primiser˘a
asigurarea c˘a acum trebuie s˘a se vesteasc˘a ceva cu privire la aceast˘a
împ˘ar˘a¸tie. Un sentiment de a¸steptare st˘apânea ¸si mul¸timea ¸si fe¸tele
oamenilor d˘adeau dovad˘a de marele lor interes. În timp ce oamenii
st˘ateau pe coasta înverzit˘a a dealului, a¸steptând cuvintele Înv˘a¸t˘a-
torului divin, inima le era plin˘a de gânduri despre slava viitoare.
Erau acolo c˘arturari ¸si farisei care a¸steptau ziua când s˘a st˘apâneasc˘a
peste romanii privi¸ti cu atâta ur˘a ¸si s˘a aib˘a bog˘a¸tiile ¸si splendoarea
marelui imperiu universal. ¸T˘aranii s˘araci ¸si pescarii sperau s˘a aud˘a
cuvinte de încurajare, ¸si anume c˘a s˘ar˘ac˘acioasele lor colibe, hrana
lor neîndestul˘atoare, via¸ta lor de munc˘a, teama lor de lips˘a trebuie
s˘a fie schimbate în palate pline de bel¸sug ¸si zile de via¸t˘a u¸soar˘a. În
locul hainelor aspre cu care se îmbr˘acau ziua ¸si în locul învelitorii
cu care se acopereau noaptea, ei n˘ad˘ajduiau ca Hristos s˘a le dea
hainele scumpe ¸si bogate ale asupritorilor. Inima lor tres˘alta plin˘a
de speran¸t˘a îngâmfat˘a c˘a Israel trebuia s˘a fie onorat în curând în fa¸ta
na¸tiunilor ca popor ales al Domnului, iar Ierusalimul s˘a fie a¸sezat în
fruntea unui imperiu universal.
Hristos a dezam˘agit n˘adejdea unei m˘are¸tii lume¸sti. În Predica
de pe Munte, El a c˘autat s˘a îndrepte ce se stricase printr-o gre¸sit˘a
educa¸tie ¸si s˘a le dea ascult˘atorilor S˘ai o dreapt˘a concep¸tie despre
Împ˘ar˘a¸tia ¸si despre caracterul S˘au. Dar El n-a atacat direct r˘at˘acirile
oamenilor. El a v˘azut mizeria lumii adus˘a de p˘acat, dar nu le-a pus
în fa¸t˘a o descriere vie a st˘arii lor de nelegiuire. I-a înv˘a¸tat lucruri
nem˘arginit mai bune decât acelea pe care le cunoscuser˘a. F˘ar˘a a
combate ideile lor despre Împ˘ar˘a¸tia lui Dumnezeu, El le-a f˘acut
cunoscute condi¸tiile intr˘arii în aceast˘a Împ˘ar˘a¸tie, l˘asându-i pe ei s˘a
trag˘a concluziile privitoare la natura ei. Adev˘arurile pe care El le-a
înv˘a¸tat nu sunt de mai mic˘a însemn˘atate pentru noi decât pentru
mul¸timea care-L urma pe Isus. Nu mai pu¸tin ca ei, noi trebuie s˘a
înv˘a¸t˘am principiile fundamentale ale Împ˘ar˘a¸tiei lui Dumnezeu.
Cele dintâi cuvinte ale lui Hristos pentru oamenii aduna¸ti pe
munte au fost cuvinte de binecuvântare. Ferici¸ti sunt aceia, a zis El,
care î¸si recunosc s˘ar˘acia spiritual˘a ¸si simt c˘a au nevoie de mântuire.
[300]
Evanghelia trebuie s˘a fie predicat˘a s˘aracilor. Ea nu este descoperit˘a
celor îngâmfa¸ti spiritual, celor care sus¸tin c˘a sunt boga¸ti ¸si n-au
nevoie de nimic, ci celor umili ¸si întrista¸ti. Un singur izvor s-a
descoperit pentru p˘acat, un singur izvor pentru cei s˘araci cu duhul.