Basic HTML Version
Predica de pe munte
249
cenu¸s˘a, o hain˘a de laud˘a în locul unui duh mâhnit“ (Is. 61, 3).
Exist˘a mângâiere ¸si pentru aceia care plâng în timp de întristare
¸si încercare. Am˘ar˘aciunea adus˘a de durere ¸si umilin¸t˘a e mult mai de
pre¸t decât dedarea la p˘acate. Prin întristare, Dumnezeu ne descoper˘a
punctele slabe din caracter, pentru ca prin harul S˘au s˘a ne putem
înfrânge defectele. Ne sunt descoperite capitole necunoscute ale
vie¸tii noastre ¸si ni se d˘a ocazia s˘a ar˘at˘am dac˘a primim mustrarea
¸si sfatul lui Dumnezeu. Când suntem adu¸si în încercare, nu trebuie
s˘a ne irit˘am ¸si s˘a ne plângem. Nu trebuie s˘a ne revolt˘am ¸si s˘a ne
smulgem de sub mâna lui Hristos. Trebuie s˘a ne umilim sufletul în
fa¸ta lui Dumnezeu. C˘aile Domnului sunt întunecate ¸si triste pentru
acela care a¸steapt˘a ca lucrurile s˘a se desf˘a¸soare potrivit dorin¸telor
sale. Pentru firea noastr˘a omeneasc˘a, ele se arat˘a întunecoase ¸si
lipsite de bucurie. Dar c˘aile lui Dumnezeu sunt c˘ai pline de îndurare
¸si sfâr¸situl este mântuirea. Ilie nu ¸stia ce face atunci, în pustie, când
zicea c˘a nu-i mai trebuie via¸ta ¸si se ruga s˘a moar˘a. Domnul, în
îndurarea Sa, nu S-a luat dup˘a cuvântul lui. În fa¸ta lui Ilie se afla
înc˘a o mare lucrare de f˘acut; ¸si când lucrarea lui s-a terminat, el nu
trebuia s˘a piar˘a în descurajare ¸si în singur˘atatea pustiet˘a¸tii. El nu
avea s˘a se pogoare în ¸t˘arâna mormântului, ci s˘a se înal¸te în slav˘a, cu
convoiul carelor cere¸sti la tronul de sus.
Cuvântul spus de Dumnezeu pentru cel întristat zice: „I-am v˘azut
c˘aile ¸si totu¸si îl voi t˘am˘adui; îl voi c˘al˘auzi ¸si îl voi mângâia pe el ¸si
pe cei ce plâng împreun˘a cu el“. „Le voi preface jalea în veselie ¸si
le voi da bucurie dup˘a necazurile lor“ (Is. 57, 18; Ier. 31, 13).
„Ferice de cei blânzi.“ Greut˘a¸tile cu care avem s˘a d˘am piept pot
fi foarte mult u¸surate de umilin¸ta aceea care se ascunde în Hristos.
Dac˘a avem umilin¸ta Domnului, ne vom ridica mai presus de dispre¸t,
de refuzurile altora, de necazurile la care suntem expu¸si în fiecare zi
¸si ele vor înceta s˘a r˘aspândeasc˘a întuneric asupra spiritului nostru.
Cea mai înalt˘a dovad˘a de noble¸te la un cre¸stin este st˘apânirea de sine.
Acela care, atunci când e tratat cu cruzime ¸si insulte, nu p˘astreaz˘a
un spirit calm ¸si încrez˘ator Îi r˘ape¸ste lui Dumnezeu dreptul de a
descoperi în el des˘avâr¸sirea Sa de caracter. Umilin¸ta inimii este t˘aria
care d˘a biruin¸t˘a urma¸silor lui Hristos; ea este dovada leg˘aturilor lor
cu cerul.
„Domnul este în˘al¸tat; totu¸si vede pe cei smeri¸ti“ (Ps. 138, 6).
Aceia care dau pe fa¸t˘a spiritul blând ¸si smerit al lui Hristos sunt