Basic HTML Version
Predica de pe munte
255
mijloc care ne duce la Hristos, ca s˘a fim îndrept˘a¸ti¸ti prin credin¸t˘a.
„Legea Domnului este des˘avâr¸sit˘a ¸si învioreaz˘a sufletul“ (Ps. 19, 7).
„Cât˘a vreme nu va trece cerul ¸si p˘amântul“, a zis Isus, „nu va
trece o iot˘a sau o frântur˘a de slov˘a din Lege înainte ca s˘a se fi în-
tâmplat toate lucrurile.“ Soarele care str˘aluce¸ste în ceruri, p˘amântul
pe care locuim sunt martori din partea lui Dumnezeu c˘a Legea Lui
este neschimbat˘a ¸si ve¸snic˘a. De¸si acestea ar putea trece, preceptele
divine vor r˘amâne. „Este mai lesne s˘a treac˘a cerul ¸si p˘amântul decât
s˘a cad˘a o singur˘a frântur˘a de slov˘a din Lege“ (Luca 16, 17). Sistemul
simbolurilor care ar˘atau c˘atre Isus ca Miel al lui Dumnezeu avea s˘a
fie desfiin¸tat la moartea Lui; dar preceptele Decalogului sunt tot a¸sa
de imutabile ca ¸si tronul lui Dumnezeu.
Deoarece „Legea Domnului este des˘avâr¸sit˘a“, orice îndep˘artare
de la ea trebuie privit˘a ca p˘acat. Aceia care nu ascult˘a de poruncile lui
Dumnezeu ¸si înva¸t˘a pe al¸tii s˘a fac˘a la fel sunt condamna¸ti de Hristos.
[309]
Via¸ta de ascultare a Mântuitorului a sus¸tinut cerin¸tele legii; ea a
ar˘atat c˘a legea poate s˘a fie ¸tinut˘a de oameni ¸si a dovedit ce caracter
frumos se poate dezvolta prin ascultare. To¸ti aceia care ascult˘a ca
El declar˘a la fel, c˘a Legea este „sfânt˘a, dreapt˘a ¸si bun˘a“ (Rom. 7,
12). Pe de alt˘a parte, to¸ti aceia care calc˘a poruncile lui Dumnezeu
sus¸tin preten¸tiile lui Satana, c˘a Legea e nedreapt˘a ¸si c˘a nu poate fi
ascultat˘a. În felul acesta, ei sprijin˘a am˘agirile marelui vr˘ajma¸s ¸si
arunc˘a dezonoare asupra lui Dumnezeu. Ei sunt copiii celui r˘au, care
s-a r˘asculat cel dintâi împotriva Legii lui Dumnezeu. A-i primi în cer
ar duce din nou elementele discordiei ¸si revoltei acolo ¸si ar primejdui
fericirea universului. Nici un om care de bun˘avoie desconsider˘a un
principiu al legii nu va intra în Împ˘ar˘a¸tia cerului.
Rabinii socoteau c˘a neprih˘anirea lor le d˘adea dreptul s˘a intre în
cer, dar Isus a declarat-o neîndestul˘atoare ¸si f˘ar˘a valoare. Neprih˘ani-
rea fariseilor se întemeia pe ceremonii exterioare ¸si pe cunoa¸sterea
teoretic˘a a adev˘arului. Rabinii pretindeau c˘a sunt sfin¸ti prin propriile
eforturi de p˘azire a legii; dar faptele lor desp˘ar¸tiser˘a neprih˘anirea de
religie. În timp ce erau foarte minu¸tio¸si în ¸tinerea formelor rituale,
via¸ta lor era imoral˘a ¸si josnic˘a. A¸sa-zisa lor neprih˘anire niciodat˘a
nu putea s˘a intre în Împ˘ar˘a¸tia cerului.
Cea mai mare eroare a min¸tii omene¸sti în zilele lui Hristos era
aceea c˘a o simpl˘a cunoa¸stere a adev˘arului constituie neprih˘anirea.
În toat˘a experien¸ta omeneasc˘a, s-a dovedit c˘a o cunoa¸stere teoretic˘a