Basic HTML Version
Atingerea credin¸tei
289
El pe tat˘al ¸si mama feti¸tei ¸si pe cei trei ucenici, Petru, Iacov ¸si Ioan,
¸si au intrat împreun˘a în camera copilei.
Isus S-a apropiat de pat ¸si, luând mâna copilei în mâna Sa, a rostit
încet, în limbajul folosit în casa ei, cuvintele: „Feti¸to, scoal˘a-te, î¸ti
zic!“
Deodat˘a un fior a str˘ab˘atut corpul care z˘acea inert. Pulsul vie¸tii
a b˘atut iar˘a¸si. Buzele s-au deschis zâmbind. Ochii s-au deschis mari,
ca dup˘a somn, ¸si feti¸ta a privit cu uimire la grupul de lâng˘a ea. S-a
ridicat, ¸si p˘arin¸tii au îmbr˘a¸ti¸sat-o ¸si au plâns de bucurie.
În drum spre casa frunta¸sului, Isus întâlnise în mul¸time o femeie
care de doisprezece ani suferea de o boal˘a care f˘acea ca via¸ta ei s˘a
fie o povar˘a. Ea î¸si cheltuise to¸ti banii pe doctori ¸si leacuri, ca în
cele din urm˘a s˘a i se spun˘a c˘a nu se poate vindeca. Dar speran¸tele ei
s-au rede¸steptat, când a auzit de vindec˘arile f˘acute de Hristos. Era
sigur˘a c˘a, dac˘a s-ar fi putut atinge m˘acar de El, ar fi fost vindecat˘a.
În sl˘abiciune ¸si suferin¸t˘a, ea a mers la marginea apei unde înv˘a¸ta
Isus ¸si a încercat s˘a se strecoare prin mul¸time, dar în zadar. Din nou
L-a urm˘arit pân˘a la casa lui Levi-Matei, dar nici acum nu a fost în
stare s˘a se apropie. Începuse deja s˘a dispere când, f˘acându- ¸Si drum
prin mul¸time, Isus ajunse aproape de locul în care se afla ea.
Ocazia de aur venise. Se afla în prezen¸ta Marelui Medic. Dar,
în emo¸tia ei, n-a fost în stare s˘a-I vorbeasc˘a ¸si nici nu a putut decât
s˘a-I z˘areasc˘a o clip˘a fa¸ta. De team˘a s˘a nu piard˘a singura ocazie de
vindecare, s-a înghesuit, zicând în sine: „Dac˘a a¸s putea doar s˘a m˘a
ating de haina Lui, m˘a voi t˘am˘adui“. În timp ce El trecea, ea s-a
întins ¸si a izbutit s˘a-I ating˘a doar marginea ve¸smântului. Dar în clipa
aceea a ¸stiut c˘a era vindecat˘a. În aceast˘a unic˘a atingere, era adunat˘a
credin¸ta întregii ei vie¸ti ¸si deodat˘a durerile ¸si sl˘abiciunile au f˘acut
loc puterii ¸si s˘an˘at˘a¸tii depline.
[344]
Cu inima plin˘a de recuno¸stin¸t˘a, a încercat apoi s˘a se retrag˘a din
mul¸time; dar deodat˘a Isus S-a oprit ¸si oamenii s-au oprit o dat˘a cu
El. S-a întors ¸si, privind în jur, a întrebat cu o voce care s-a auzit clar
peste murmurul mul¸timii: „Cine s-a atins de Mine?“ Oamenii au
r˘amas mira¸ti de aceast˘a întrebare. Mântuitorul era îmbulzit din toate
p˘ar¸tile ¸si împins într-o parte ¸si alta, a¸sa c˘a întrebarea p˘area ciudat˘a.
Petru, gata întotdeauna s˘a vorbeasc˘a, a zis: „Înv˘a¸t˘atorule, noroa-
dele Te împresoar˘a ¸si Te îmbulzesc ¸si mai întrebi: Cine s-a atins de
Mine?“ Isus a r˘aspuns: „S-a atins cineva de Mine, c˘aci am sim¸tit c˘a