290
Hristos Lumina Lumii
a ie¸sit din Mine o putere“. Mântuitorul putea s˘a deosebeasc˘a atinge-
rea credin¸tei de atingerea întâmpl˘atoare a mul¸timii nep˘as˘atoare. O
asemenea încredere nu trebuia s˘a fie l˘asat˘a s˘a treac˘a f˘ar˘a a fi luat˘a
în seam˘a. El voia s˘a-i spun˘a femeii umilite cuvinte de mângâiere,
care s˘a fie pentru ea un izvor de bucurie, cuvinte care aveau s˘a fie o
binecuvântare pentru urma¸sii S˘ai, la sfâr¸situl timpului.
Privind spre femeie, Isus a st˘aruit s˘a afle cine L-a atins. V˘azând
c˘a e zadarnic s˘a se mai ascund˘a, ea a înaintat tremurând ¸si s-a aruncat
[345]
[346]
[347]
la picioarele Lui. Cu lacrimi de recuno¸stin¸t˘a, a povestit cât a suferit
¸si cum a fost vindecat˘a. Isus a zis cu blânde¸te: „Îndr˘azne¸ste, fiic˘a,
credin¸ta ta te-a mântuit, du-te în pace“. El n-a dat ocazia supersti¸tiei,
l˘asând s˘a se cread˘a c˘a simpla atingere a hainei Lui ar avea putere de
vindecare. Nu prin atingerea exterioar˘a de El, ci prin credin¸ta care a
luat în st˘apânire puterea Lui divin˘a s-a f˘acut vindecarea.
Mul¸timea mirat˘a, care se îmbulzea aproape de Isus, n-a sim¸tit
nici un fel de putere venind de la El. Dar, când a întins mâna pentru
a-L atinge, crezând c˘a va fi îns˘an˘ato¸sit˘a, femeia suferind˘a a sim¸tit
puterea vindec˘atoare. Tot a¸sa stau lucrurile ¸si în cele spirituale.
Dac˘a vorbe¸sti de religie doar ocazional, dac˘a te rogi f˘ar˘a foame ¸si
sete sufleteasc˘a ¸si f˘ar˘a credin¸t˘a vie, nu ajungi la nimic. O credin¸t˘a
numai cu numele, care-L prime¸ste pe Hristos numai ca Mântuitor
al lumii, nu poate aduce niciodat˘a vindecarea sufletului. Credin¸ta
spre mântuire nu este numai o recunoa¸stere intelectual˘a a adev˘arului.
Acela care a¸steapt˘a ca mai întâi s˘a aib˘a toat˘a cuno¸stin¸ta ¸si abia
dup˘a aceea s˘a-¸si manifeste credin¸ta nu poate primi binecuvânt˘ari de
la Dumnezeu. Nu e de ajuns s˘a credem despre Hristos; trebuie s˘a
credem în El. Singura credin¸t˘a care ne va fi de folos este aceea care-L
are pe El ca Mântuitor personal, care-¸si însu¸se¸ste meritele Lui. Mul¸ti
consider˘a credin¸ta ca o p˘arere. Credin¸ta mântuitoare este un contact
prin care cei ce-L primesc pe Hristos se unesc prin leg˘amânt cu
Dumnezeu. Credin¸ta adev˘arat˘a este via¸t˘a. O credin¸t˘a vie înseamn˘a o
cre¸stere a vigorii, o încredere deplin˘a, prin care credinciosul devine
o putere cuceritoare.
Dup˘a vindecarea femeii, Isus a dorit ca ea s˘a recunoasc˘a bine-
cuvânt˘arile primite. Darurile pe care le ofer˘a Evanghelia nu trebuie
câ¸stigate în ascuns sau folosite în tain˘a. De aceea, Domnul cere de
la noi s˘a m˘arturisim despre bun˘atatea Lui. „Voi Îmi sunte¸ti martori,
zice Domnul, c˘a Eu sunt Dumnezeu“ (Is. 43, 12).