Cei dintâi evangheli¸sti
295
s˘a vindece bolile corpului, ci îl poate conduce pe p˘ac˘atos la Marele
Medic, care cur˘a¸te¸ste sufletul de lepra p˘acatului. Prin slujitorii S˘ai,
Dumnezeu dore¸ste ca bolnavii, nenoroci¸tii, cei poseda¸ti de duhuri
rele s˘a aud˘a glasul Lui. Prin lucr˘atorii S˘ai lua¸ti dintre oameni, El
dore¸ste s˘a fie un Mângâietor a¸sa cum lumea nu cunoa¸ste.
În prima c˘al˘atorie misionar˘a, ucenicii trebuiau s˘a mearg˘a numai
la „oile pierdute ale casei lui Israel“. Dac˘a ar fi predicat Evanghelia
la neamuri sau la samariteni, ei ¸si-ar fi pierdut influen¸ta fa¸t˘a de iudei.
Stârnind prejudec˘a¸tile fariseilor, ei s-ar fi amestecat în certuri, care
i-ar fi descurajat chiar de la începutul lucr˘arii lor. Chiar apostolii în-
¸telegeau cu greu c˘a Evanghelia trebuia s˘a fie dus˘a la toate neamurile.
Atâta timp cât ei în¸si¸si nu puteau s˘a p˘atrund˘a acest adev˘ar, nu erau
preg˘ati¸ti s˘a lucreze pentru neamuri. Dac˘a iudeii primeau Evanghelia,
Dumnezeu inten¸tiona ca ei s˘a devin˘a solii S˘ai pentru neamuri. De
aceea trebuia ca ei s˘a fie primii care auzeau solia.
În tot câmpul activit˘a¸tii lui Hristos, erau persoane care deveneau
con¸stiente de nevoile lor, fl˘amânzind ¸si însetând dup˘a adev˘ar. Venise
timpul s˘a se duc˘a vestea despre iubirea Lui ¸si acestor fiin¸te doritoare.
La to¸ti ace¸stia, ucenicii trebuiau s˘a mearg˘a ca reprezentan¸ti ai Lui.
Credincio¸sii aveau s˘a-i considere ca înv˘a¸t˘atori rândui¸ti de Dumnezeu
¸si, când Mântuitorul urma s˘a fie luat de la ei, nu aveau s˘a r˘amân˘a
f˘ar˘a pov˘a¸tuitori.
În aceast˘a prim˘a c˘al˘atorie, ucenicii urmau s˘a mearg˘a numai
acolo unde Isus fusese mai înainte ¸si câ¸stigase prieteni. Preg˘atirea
lor pentru c˘al˘atorie avea s˘a fie cât se poate de simpl˘a. Nimic nu
trebuia s˘a le abat˘a mintea de la marea lor lucrare sau s˘a trezeasc˘a în
vreun fel opozi¸tia ¸si s˘a închid˘a poarta pentru lucrarea lor viitoare.
Nu trebuia ca ei s˘a adopte îmbr˘ac˘amintea înv˘a¸t˘atorilor religio¸si, nici
s˘a foloseasc˘a ceva în înf˘a¸ti¸sarea lor pentru a se deosebi de s˘atenii
umili. Nu trebuia s˘a intre în sinagogi ¸si s˘a-i invite pe oameni la
slujbe publice; st˘aruin¸ta lor trebuia s˘a fie depus˘a în lucrarea din cas˘a
în cas˘a. Ei nu trebuiau s˘a piard˘a timpul cu saluturi nefolositoare
sau s˘a mearg˘a din cas˘a în cas˘a pentru pl˘acerea lor. Dar în fiecare
loc aveau s˘a primeasc˘a ospitalitatea celor ce erau vrednici, aceia
care aveau s˘a-i primeasc˘a din toat˘a inima ca pe Hristos Însu¸si. Ei
trebuiau s˘a intre în cas˘a cu frumoasa salutare: „Pacea s˘a fie peste
aceast˘a cas˘a“ (Luca 10, 5). Casa aceasta urma s˘a fie binecuvântat˘a
prin rug˘aciunile lor, prin cânt˘arile lor de laud˘a ¸si prin desf˘a¸surarea
[352]