Basic HTML Version
28
Hristos Lumina Lumii
au zis unii c˘atre al¸tii: «Haidem s˘a mergem pân˘a la Betleem ¸si s˘a
vedem ce ni s-a spus ¸si ce ne-a f˘acut cunoscut Domnul». S-au dus
în grab˘a ¸si au g˘asit pe Maria, pe Iosif ¸si pe pruncul culcat în iesle.“
Plecând de acolo cuprin¸si de mare bucurie, au început s˘a ves-
teasc˘a lucrurile pe care le-au v˘azut ¸si le-au auzit. „To¸ti cei ce i-au
auzit s-au mirat de cele ce le spuneau p˘astorii. Maria p˘astra toate
cuvintele acelea ¸si se gândea la ele în inima ei. ¸Si p˘astorii s-au întors,
sl˘avind ¸si l˘audând pe Dumnezeu.“
Cerul ¸si p˘amântul nu sunt ast˘azi mai departe unul de altul decât
atunci când p˘astorii ascultau cântecul îngerilor. Omenirea este înc˘a
tot a¸sa de mult obiectul grijii cerului ca atunci când oamenii simpli,
cu ocupa¸tii obi¸snuite, au întâlnit îngeri în miezul zilei ¸si au vorbit
cu solii cere¸sti prin vii ¸si pe câmpii. Cerul poate fi foarte aproape
de noi pe drumurile obi¸snuite ale vie¸tii. Îngeri din locuri cere¸sti vor
sprijini pa¸sii acelora care vin ¸si merg la porunca lui Dumnezeu.
Faptul petrecut la Betleem este un subiect inepuizabil. În el este
ascuns „adâncul bog˘a¸tiei, în¸telepciunii ¸si ¸stiin¸tei lui Dumnezeu“
(Rom. 11, 33). Admir˘am sacrificiul Mântuitorului, care a schimbat
tronul cerului cu staulul ¸si tov˘ar˘a¸sia îngerilor sfin¸ti cu vitele din grajd.
[49]
Îngâmfarea omeneasc˘a ¸si mul¸tumirea de sine se simt mustrate în
prezen¸ta Sa. Dar acesta n-a fost decât începutul iubirii Sale minunate.
Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilin¸t˘a aproape f˘ar˘a margini
ca s˘a ia natura omului chiar ¸si atunci când Adam se afla în Eden,
nevinovat. Dar Isus a luat corp omenesc atunci când rasa uman˘a
fusese sl˘abit˘a de patru mii de ani de p˘acat. Ca orice copil al lui
Adam, El ¸Si-a asumat consecin¸tele ac¸tiunii legii eredit˘a¸tii. Care
erau consecin¸tele acestea, se poate vedea în istoria str˘amo¸silor S˘ai
p˘amânte¸sti. El a venit cu o ereditate ca aceasta, ca s˘a împart˘a cu noi
grijile ¸si ispitele ¸si s˘a ne dea o pild˘a de o via¸t˘a f˘ar˘a p˘acat.
În cer, Satana Îl urâse pe Hristos pentru pozi¸tia Sa la tronul lui
Dumnezeu. L-a urât ¸si mai mult atunci când el însu¸si a fost înl˘aturat.
L-a urât pe Acela care Se legase s˘a-i r˘ascumpere pe p˘ac˘ato¸si. Cu
toate acestea, în lumea în care Satana se pretindea st˘apân, Dumnezeu
I-a îng˘aduit Fiului S˘au s˘a vin˘a ca un prunc slab, supus sl˘abiciunii
omene¸sti. El I-a îng˘aduit s˘a dea piept cu primejdiile vie¸tii la fel
ca oricare om, s˘a duc˘a lupta vie¸tii a¸sa cum trebuie s˘a o duc˘a orice
vl˘astar omenesc, cu riscul de a da gre¸s ¸si a pierde ve¸snicia.