Basic HTML Version
„Vi s-a n˘ascut un Mântuitor“
27
o accept˘a cu bucurie le vor r˘as˘ari razele str˘alucitoare de la tronul lui
Dumnezeu.
Pe câmpiile unde tân˘arul David î¸si condusese turma, p˘astorii înc˘a
mai vegheau în timpul nop¸tii. În orele acelea de lini¸ste, ei vorbeau
împreun˘a despre Mântuitorul f˘ag˘aduit ¸si se rugau pentru venirea
Împ˘aratului pe tronul lui David. „ ¸Si iat˘a c˘a un înger al Domnului s-a
înf˘a¸ti¸sat înaintea lor, ¸si slava Domnului a str˘alucit împrejurul lor. Ei
s-au înfrico¸sat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: «Nu v˘a teme¸ti: c˘aci
v˘a aduc o veste bun˘a, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
ast˘azi, în cetatea lui David, vi S-a n˘ascut un Mântuitor, care este
Hristos, Domnul».“
La cuvintele acestea, priveli¸sti de slav˘a inund˘a inimile p˘astorilor
care ascult˘a. A venit Liberatorul lui Israel! Putere, m˘arire, triumf
sunt legate de venirea Sa. Dar îngerul trebuie s˘a-i preg˘ateasc˘a pentru
a-L recunoa¸ste pe Mântuitorul lor în s˘ar˘acie ¸si umilin¸t˘a. „Iat˘a semnul
dup˘a care-L ve¸ti cunoa¸ste: ve¸ti g˘asi un prunc înf˘a¸sat în scutece ¸si
culcat într-o iesle.“
Solul ceresc le lini¸stise temerile. Le spusese cum s˘a-L g˘aseasc˘a
pe Isus. Cu delicat˘a considera¸tie fa¸t˘a de sl˘abiciunea lor omeneasc˘a,
[48]
le d˘aduse timp s˘a se deprind˘a cu str˘alucirea divin˘a. Apoi bucuria ¸si
slava nu mai puteau s˘a fie ascunse. Toat˘a câmpia a fost luminat˘a de
puternica str˘alucire a o¸stirilor lui Dumnezeu. P˘amântul era t˘acut ¸si
cerul plecat s˘a asculte imnul:
„Slav˘a lui Dumnezeu în locurile preaînalte
¸Si pace pe p˘amânt între oamenii pl˘acu¸ti Lui“.
O, dac˘a familia omeneasc˘a ar putea recunoa¸ste ast˘azi imnul
acesta! Declara¸tia f˘acut˘a atunci, imnul cântat atunci vor cre¸ste pân˘a
la încheierea vremii ¸si vor r˘asuna pân˘a la marginile p˘amântului.
Când Soarele Neprih˘anirii va r˘as˘ari cu vindecarea sub aripile Sale,
cântecul acesta va fi repetat de glasul unei mari mul¸timi, ca vuietul
unor ape multe, zicând: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel
Atotputernic, a început s˘a împ˘ar˘a¸teasc˘a“ (Apoc. 19, 6).
Dup˘a ce îngerii au disp˘arut, lumina s-a stins ¸si umbrele nop¸tii
au c˘azut din nou pe dealurile Betleemului. Dar în mintea p˘astorilor
a r˘amas cel mai str˘alucitor tablou v˘azut vreodat˘a de ochi omene¸sti.
„Dup˘a ce au plecat îngerii de la ei, ca s˘a se întoarc˘a în cer, p˘astorii