Basic HTML Version
320
Hristos Lumina Lumii
Ucenicii fuseser˘a martori în ziua aceea la lucr˘arile minunate ale
lui Hristos. Li se p˘aruse c˘a cerul se coborâse pe p˘amânt. Amintirea
acelei zile scumpe ¸si sl˘avite ar fi trebuit s˘a le umple inimile de
credin¸t˘a ¸si n˘adejde. Dac˘a din prisosul inimii ar fi vorbit despre
lucrurile acestea, n-ar fi ajuns la ispit˘a. Dar dezam˘agirea le absorbise
gândurile. Nu luaser˘a în seam˘a cuvintele lui Hristos: „Aduna¸ti ce-a
r˘amas, ca nimic s˘a nu se piard˘a“. Acelea fuseser˘a ceasuri de mari
binecuvânt˘ari pentru ucenici, dar ei le uitaser˘a. Se g˘aseau în mijlocul
apelor fr˘amântate. Gândurile lor erau furtunoase ¸si nebune¸sti, ¸si
Domnul le-a dat altceva pentru a le ocupa mintea ¸si pentru a le
mi¸sca sufletele. Deseori, Dumnezeu face lucrul acesta atunci când
oamenii î¸si creeaz˘a singuri poveri ¸si greut˘a¸ti. Ucenicii nu aveau nici
un motiv real pentru care s˘a se fr˘amânte. Dar primejdia se apropia
cu repeziciune.
O furtun˘a violent˘a se n˘apusti asupra lor, iar ei erau nepreg˘ati¸ti.
Era un contrast izbitor, c˘aci ziua fusese lini¸stit˘a; ¸si, când vântul
i-a lovit, s-au însp˘aimântat. Au uitat nemul¸tumirea, necredin¸ta ¸si
ner˘abdarea. Fiecare lupta ca barca s˘a nu se scufunde. Erau aproape
de Betsaida, locul unde a¸steptau s˘a-L g˘aseasc˘a pe Isus ¸si, pe vreme
obi¸snuit˘a, c˘al˘atoria nu le-ar fi luat mai mult de câteva ore; dar acum
erau mâna¸ti din ce în ce mai departe de locul urm˘arit. Pân˘a la a patra
[381]
straj˘a din noapte au muncit la vâsle. Atunci, oamenii obosi¸ti s-au
predat pierz˘arii. În furtun˘a ¸si întuneric, marea i-a înv˘a¸tat cât erau de
f˘ar˘a putere ¸si doreau prezen¸ta Domnului lor.
Isus nu-i uitase. Veghetorul de pe ¸t˘arm i-a v˘azut pe ace¸sti oameni
lovi¸ti de panic˘a luptându-se cu furtuna. Cu cea mai mare grij˘a, ochii
Lui urm˘ariser˘a corabia lovit˘a de furtun˘a împreun˘a cu valoroasa ei
înc˘arc˘atur˘a, deoarece oamenii aceia aveau s˘a fie lumina lumii. Dup˘a
cum o mam˘a vegheaz˘a cu duio¸sie asupra copila¸sului s˘au, a¸sa veghea
¸si Domnul milostiv asupra ucenicilor. Când inimile lor s-au supus,
când ambi¸tia lor nesfânt˘a s-a stins ¸si în umilin¸t˘a au cerut ajutor în
rug˘aciune, li s-a r˘aspuns.
În clipa în care ei se credeau pierdu¸ti, o raz˘a de lumin˘a le-a
descoperit o fiin¸t˘a înv˘aluit˘a în mister venind spre ei pe ap˘a. Dar nu
¸stiau c˘a este Isus. Îl credeau vr˘ajma¸s pe Acela care venea s˘a îi ajute.
Groaza puse st˘apânire pe ei. Mâinile care vâsleau cu mu¸schi ca de
fier sl˘abesc. Barca începe s˘a joace în b˘ataia valurilor, to¸ti ochii sunt