Basic HTML Version
O noapte pe lac
321
a¸tinti¸ti asupra acelei fiin¸te care calc˘a pe valurile albe de spum˘a ale
m˘arii fr˘amântate.
Ei cred c˘a este o n˘aluc˘a ¸si c˘a le preveste¸ste pieirea ¸si încep s˘a
strige de groaz˘a. Isus înainteaz˘a ca ¸si când ar vrea s˘a treac˘a pe lâng˘a
ei; ei Îl recunosc ¸si strig˘a, cerându-I ajutor. Domnul lor iubit Se
întoarce, glasul Lui le potole¸ste teama: „Îndr˘azni¸ti, Eu sunt, nu v˘a
teme¸ti“.
În clipa în care ei ¸si-au dat seama de aceast˘a minune, Petru
aproape ¸si-a ie¸sit din fire de bucurie. Întrucât de abia îi venea s˘a
cread˘a, a strigat: „Doamne, dac˘a e¸sti Tu, porunce¸ste-mi s˘a vin la
Tine pe ap˘a. «Vino», i-a zis Isus“.
Privind la Isus, Petru merge cu pasul sigur; dar, când mul¸tumit de
sine prive¸ste înapoi c˘atre tovar˘a¸sii s˘ai din barc˘a, ochii i se îndep˘ar-
teaz˘a de la Mântuitorul. Vântul este grozav. Valurile se înal¸t˘a tot mai
sus ¸si se a¸seaz˘a chiar între el ¸si Isus ¸si i se face fric˘a. Pentru o clip˘a,
Hristos este ascuns de ochii lui ¸si credin¸ta dispare. Începe s˘a se scu-
funde. Dar, în timp ce valurile url˘a de moarte, Petru î¸si ridic˘a privirea
de la apele înfuriate ¸si, a¸tintind-o la Isus, strig˘a: „Doamne, scap˘a-
m˘a“. Îndat˘a Isus prinde mâna întins˘a, zicând: „Pu¸tin credinciosule,
pentru ce te-ai îndoit?“
Mergând unul lâng˘a altul, mâna lui Petru fiind în mâna Domnu-
lui, s-au urcat în barc˘a împreun˘a. Dar Petru era acum supus ¸si t˘acut.
Nu avea motive s˘a se mândreasc˘a fa¸t˘a de tovar˘a¸sii s˘ai, deoarece,
prin necredin¸t˘a ¸si în˘al¸tare de sine, fusese aproape s˘a-¸si piard˘a via¸ta.
[382]
Când ¸si-a întors privirea de la Isus, ¸si-a pierdut mersul sigur ¸si s-a
cufundat în mijlocul valurilor.
De câte ori ¸si noi, când ajungem în greut˘a¸ti, suntem asemenea lui
Petru! Privim la valuri, în loc s˘a ¸tinem ochii a¸tinti¸ti la Mântuitorul.
Picioarele ne alunec˘a ¸si apele mândriei se înal¸t˘a peste sufletul nostru.
Isus nu l-a chemat pe Petru la El ca apoi s˘a-l lase s˘a piar˘a; El nu
ne cheam˘a s˘a-L urm˘am, ca apoi s˘a ne uite. „Nu te teme de nimic“,
zice El, „c˘aci Eu te izb˘avesc, te chem pe nume, e¸sti al Meu. Dac˘a
vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine, ¸si râurile nu te vor îneca; dac˘a
vei merge prin foc, nu te va arde ¸si flac˘ara nu te va aprinde. C˘aci Eu
sunt Domnul, Dumnezeul t˘au, Sfântul lui Israel, Mântuitorul t˘au“
(Is. 43, 1-3).
Isus citise caracterul ucenicilor S˘ai. El ¸stia cât de greu avea s˘a
fie încercat˘a credin¸ta lor. În întâmplarea aceasta pe mare, El dorea