Basic HTML Version
322
Hristos Lumina Lumii
s˘a-i descopere lui Petru propria sl˘abiciune — s˘a-i arate c˘a siguran¸ta
lui era numai în continua dependen¸t˘a de puterea dumnezeiasc˘a. În
mijlocul furtunii de ispite, el putea s˘a mearg˘a în siguran¸t˘a numai
dac˘a, într-o total˘a neîncredere în sine, avea s˘a se sprijine doar pe
Mântuitorul. Petru era slab chiar în punctul în care se credea tare ¸si
numai atunci când ¸si-a dat seama de sl˘abiciunea sa a putut în¸telege
nevoia de a se sprijini pe Hristos. Dac˘a ar fi înv˘a¸tat lec¸tia pe care
Isus a dorit s˘a i-o dea prin cele petrecute pe mare, el n-ar fi c˘azut
atunci când a venit asupra lui încercarea cea mare.
În fiecare zi Dumnezeu îi înva¸t˘a pe copiii S˘ai. Prin împrejur˘arile
vie¸tii de toate zilele, El îi preg˘ate¸ste s˘a fac˘a lucrarea pe un plan mai
larg, rânduit de providen¸ta Lui. Felul în care ei î¸si îndeplinesc micile
datorii de toate zilele hot˘ar˘a¸ste biruin¸ta sau înfrângerea lor în crizele
mari ale vie¸tii.
Aceia care nu-¸si dau seama c˘a sunt f˘ar˘a încetare dependen¸ti de
Dumnezeu vor fi înfrân¸ti de ispit˘a. Ast˘azi poate vom zice c˘a piciorul
nostru este sigur ¸si c˘a niciodat˘a nu ne vom cl˘atina. Poate zicem:
„ ¸Stiu în cine am crezut, nimic nu poate s˘a zdruncine credin¸ta mea în
Dumnezeu ¸si în Cuvântul Lui“. Dar Satana pl˘anuie¸ste s˘a foloseasc˘a
tr˘as˘aturile de caracter mo¸stenite sau cultivate ¸si s˘a ne orbeasc˘a în
a¸sa fel, încât s˘a nu ne vedem nevoile ¸si defectele. Numai când ne
d˘am seama de propria sl˘abiciune ¸si privim tot timpul ¸tint˘a la Isus
putem merge în siguran¸t˘a.
Dup˘a ce Isus a luat loc în barc˘a, vântul a încetat „¸si corabia a sosit
îndat˘a la locul spre care mergea“. Noaptea aceea însp˘aimânt˘atoare
a trecut ¸si s-a ar˘atat lumina zorilor. Ucenicii ¸si ceilal¸ti care mai
erau în corabie s-au plecat la picioarele lui Isus cu inimile pline de
recuno¸stin¸t˘a, zicând: „Cu adev˘arat Tu e¸sti Fiul lui Dumnezeu“.
[383]