Basic HTML Version
Tradi¸tia
337
propriet˘a¸tii sale, consacrând-o în felul acesta lui Dumnezeu, ¸si putea
s˘a o p˘astreze pentru folosul propriu toat˘a via¸ta, iar dup˘a moarte
o punea în slujba templului. În felul acesta el era liber ca, atât în
via¸t˘a, cât ¸si la moarte, s˘a nu-i onoreze pe p˘arin¸ti ¸si s˘a-i lipseasc˘a de
drepturile lor sub pretextul unei a¸sa-zise consacr˘ari lui Dumnezeu.
Hristos n-a diminuat niciodat˘a prin cuvânt sau fapt˘a obliga¸tia
omului de a aduce daruri sau jertfe lui Dumnezeu. Hristos Însu¸si a
dat îndrum˘arile din lege cu privire la zecimi ¸si daruri. Când era pe
p˘amânt, a l˘audat-o înaintea oamenilor pe femeia s˘arman˘a, care a dat
în tezaurul templului tot ce avea. Dar zelul f˘a¸tarnic pentru Dumnezeu
al preo¸tilor ¸si rabinilor era o aparen¸t˘a cu care s˘a-¸si acopere dorin¸ta
de în˘al¸tare. Oamenii erau în¸sela¸ti. Ei purtau sarcini grele, pe care
Dumnezeu nu le impusese. Nici chiar ucenicii lui Hristos nu erau
liberi cu totul de jugul care fusese pus asupra lor prin prejudec˘a¸tile
mo¸stenite ¸si prin autoritatea rabinic˘a. Acum, dezv˘aluind adev˘aratul
spirit al rabinilor, Isus a c˘autat s˘a elibereze din sclavia tradi¸tiei pe
to¸ti aceia care doreau din toat˘a inima s˘a slujeasc˘a pe Dumnezeu.
„F˘a¸tarnicilor“, a zis El, adresându-Se iscoadelor ¸sirete, „bine a
proorocit Isaia despre voi, dup˘a cum este scris: «Norodul acesta M˘a
cinste¸ste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba
M˘a cinstesc ei, dând înv˘a¸t˘aturi care nu sunt decât ni¸ste porunci
omene¸sti»“. Cuvintele lui Hristos erau o acuza¸tie pentru întregul
sistem fariseic. El declar˘a c˘a, a¸sezând preten¸tiile lor mai presus de
principiile divine, rabinii se a¸sezau mai presus de Dumnezeu.
Delega¸tii de la Ierusalim s-au umplut de mânie. Ei nu puteau
s˘a-L acuze pe Hristos c˘a a c˘alcat legea dat˘a pe Sinai, deoarece El
vorbea ca ap˘ar˘ator al ei împotriva tradi¸tiilor. Marile precepte ale
legii pe care El le prezentase se ar˘atau într-un contrast izbitor cu
rânduielile meschine inventate de om.
Atât fa¸t˘a de mul¸time, cât ¸si, mai târziu, mai pe deplin fa¸t˘a de
ucenici, Isus a ar˘atat c˘a întinarea nu vine din afar˘a, ci din˘auntru. Atât
cur˘a¸tia, cât ¸si necur˘a¸tia apar¸tin inimii. Fapta rea, cuvântul r˘au, gândul
r˘au, c˘alcarea Legii lui Dumnezeu întineaz˘a pe om, ¸si nu neglijarea
lucrurilor din afar˘a.
[398]
Ucenicii au observat mânia manifestat˘a de iscoade, când a fost
demascat˘a înv˘a¸t˘atura lor r˘at˘acit˘a. Ei au v˘azut privirile lor încruntate
¸si au auzit cuvintele spuse printre din¸ti, prin care î¸si ar˘atau nemul¸tu-
mirea ¸si dorin¸ta de r˘azbunare. Uitând de câte ori Isus d˘aduse dovad˘a